Dragii mei, imi pare rau ca nu pot fi de acord cu toti sau cu tot ce scrieti. Dar apreciez duhul de pace in care discutati si faptul ca nu v-ati suparat pe mine cand am fost cam dura.
Imi pare rau ca nu am timp sa scriu raspunsuri prea lungi si sa raspund la toti. Nu am mult timp, tocmai pentru ca am familie cu doi copii si lucrez.
De altfel, aceasta discutie am mai purtat-o acum doi ani, trei ani..
Putin, putin as mai scrie, dar imi pare rau ca nu sunt o partenera de discutie serioasa. Mi-am si promis, si m-a si sfatuit duhovnicul (ei, da= daca am scris ce am scris, nu inseamna ca ma revolt si nu tin seama!), sa nu ma mai las antrenata in astfel de polemici pe forum.
Daca mi se pare ca am ceva nou de scris mai scriu.
Un singur lucru as vrea sa adaug acum catre cei care au scris ca nu este conform cu cununia crestina sa blochezi fertilitatea, sa inchizi calea copiior. Sunt de acord
in principiu, dar cred din nou ca problema se pune de la caz la caz. Si ca una este sa o opresti din egoism, si alta din alte motive serioase, printre care, numarul de copii care pentru respectivul cuplu este, din diverse motive, destul de mare.
Desi nu vreau sa intru in detalii personale (poate ati citit pe firul despre experiente luminoase ce am scris despre familia mea), as vrea sa spun ca am invatat din experienta proprie ca una este sa decizi ca nu vrei copii pentru ca iti incurca cariera sau comoditatea, si alta este sa decizi ca doi sunt destui, in conditiile in care deja majoritatea lumii gandeste ca si a face doi este o nebunie. Si ca echilibrul familiei, pacea, mantuirea fiecaruia sunt foarte importante pentru un cuplu, si POT fi puse inaintea pcincipiului de mai sus.
In ortodoxie, persoana este pusa in centru, nu regula. Persoana si cuplul.
Ma intorc la copii care trebuie imbaiati si culcati.
