Dobandirea si pierderea harului
"Harul nu vine fara ca sufletul sa-l cunoasca;atunci cand pierde acest har, sufletul il doreste cu putere si-l cauta plangand. Daca niste parinti si-ar pierde copilul lor preaiubit, cum l-ar mai cauta peste tot ca sa-l gaseasca! La fel Il cauta pe Domnul si sufletul care iubeste pe Dumnezeu, dar cu mult mai multa neliniste si tarie.
Slava lui Dumnezeu ca ne da sa deosebim venirea harului Lui si ne invata sa recunoastem ce face sa vina harul si ce ne face sa-l pierdem. Sufletul celui ce pazeste toate poruncile va simti totdeauna prezenta, chiar si slaba a harului; dar el se pierde usor prin mandrie, pentru un singur gand de trufie. Putem sa postim cat de mult, sa ne rugam cat de mult, sa facem cat de mult bine dar, daca cadem in mandrie, vom fi asemenea unui chimval care rasuna dar inauntru e gol (1 corinteni 13, 1)
Iata calea cea mai scurta si mai usoara de a ajunge la mantuire:
Fii ascultator, infranat, nu judeca pe nimeni, pazeste mintea si inima ta de gandurile rele, crede ca toti oamenii sunt buni si Domnul ii iubeste. Pentru aceasta smerenie, harul Duhului Sfant se va salaslui intru tine si vei zice: Bun este Domnul !
Dar daca judeci pe ceilalti, daca murmuri si-ti place sa-ti faci voia ta, atunci, chiar daca te-ai ruga mult, sufletul tau va saraci si vei spune: Domnul m-a uitat. Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, tu ai uitat ca trebuie sa te smeresti si pentru aceasta harul lui Dumnezeu nu salasluieste in sufletul tau. El intra cu usurinta intr-un suflet smerit si ii da pacea si odihna in Dumnezeu. Maica Domnului a fost mai smerita decat toti oamenii, de aceea o slavesc cerul si pamantul." - Sf. Siluan Athonitul
|