Leonte nu prea mă pricep care ar fi strategia potrivită, dar, între noi fie vorba, indiferent de vrednicia unora sau a altora dintre cei care merg pe cele două căi, viața monahală rămâne superioară în sensul că e cea mai directă către Dumnezeu...de aia îi și spune chip îngeresc. Problema cu gândurile de slavă cred că se rezolvă în alt fel....și anume când Duhul ne dă să ne vedem păcatele, când ne dă să le vedem cu adevărat, în esența lor metafizică, putem noi să fim și pustnici, stâlpnici sau zăvorâți că tot ca ultimele gunoaie o să ne simțim...așa să ne ajute Dumnezeu! :)