[panaghia]

În prealabil postat de cristiboss56

Mi-am daruit foarte repede inima , orcui cu care mai mult sau mai putin, am lucrat, m-am cunoscut intrun fel sau altul. Unii considera o greseala, o copilarie acest lucru, sau mai stiu eu ce. Ma daruiesc foarte repede, ma atasez din toate punctele de vedere, asta poate si din faptul ca am fost singur la parinti, dorind din tot sufletul sa am o sora sau un frate, dar n-a fost sa fie si atunci undeva in sinea mea se naste o afectiune rapida fata de cei din jur. Poate vi se pare o copilarie, dar asta este purul adevar. Ma daruiesc deci sincer si extrem de repede, fapt ce mi-a dat si multe deziluzii, palme nevinovate la bunatatea mea, ducandu-ma ca un paradox, spre ura si neancredere. Ura am invins-o prin credinta , dar neancrederea persista de multe ori poate fara nici un motiv intemeiat. Financiar, pur financiar ajut de cate ori pot batranii si cei in suferinta fizica. Dar cel mai important cred este sa ne daruim din credinta noastra , sa facem cunoscuta dragostea de Dumnezeu , oriunde si oricand acolo unde acest dar al nostru este asteptat si bine primit.

mie mi se pare f frumos faptul ca iti daruiesti inima f repede oamenilor ,numai ca facand asta mereu primim lovituri mai dure pt ca nu toti oamenii stiu sa aprecieze asta si atunci primim dezamagiri,important mi se pare sa ramanem in continuare cu inima deschisa chiar si dupa aceste dezamagiri,pt ca daca ne impietrim cred ca facem un pas inapoi duhovniceste.