Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
mi se pare că realitatea înconjurătoare, Creația întreagă (cea nealterată de om) – mărul din curte, firul de iarbă, pământul roditor – nu reprezintă altceva decât gândurile lui Dumnezeu aflate într-o mișcare permanentă, întrucât la El nu există distanță între gândire, voință și lucrare, nefiind împiedicat de ceva să-Și pună în aplicare gândirea, nici din afară, nici din Sine; nici de timp, nici de spațiu, nici de analize și dileme, nefiind determinat de nimic. Și, după cum o spune versetul pe care l-ai citat, Dumnezeu creează mereu, neîncetat.
|
"Dumnezeu poate lucara toate cate vrea dar nu vrea sa lucreze toate cate poate, caci poate distruge pamantul dar nu vrea." (Sfantul Ioan Damaschin).
Asa cum spuneam si in postrea anterioara si cum bine ati sublinitat si dvs, ratiunea umana este "inchistata" in gandirea spatio-temporala. De aceea ratiunie, sensurile duhovnicesti "sunt nebunie pentru omul firesc" (care refuza conlucrarea cu harul duhlui Sfant).
Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Apropo de pământ, foarte mult m-a mișcat o vorbă spusă de părintele Galeriu citându-l parcă pe sfântul Grigorie Plama: La începutul Creației, „Pământul era gravid de rațiunile (Logosul) dumnezeiești”.
|
Frumos spus in duh filocalic. Subscriu.
Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.