Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Bună întrebarea. Cu adevărat, așa trebuie că stau lucrurile. Legat de asta, mi se pare că realitatea înconjurătoare, Creația întreagă (cea nealterată de om) – mărul din curte, firul de iarbă, pământul roditor – nu reprezintă altceva decât gândurile lui Dumnezeu aflate într-o mișcare permanentă, întrucât la El nu există distanță între gândire, voință și lucrare, nefiind împiedicat de ceva să-Și pună în aplicare gândirea, nici din afară, nici din Sine; nici de timp, nici de spațiu, nici de analize și dileme, nefiind determinat de nimic. Și, după cum o spune versetul pe care l-ai citat, Dumnezeu creează mereu, neîncetat.
Apropo de pământ, foarte mult m-a mișcat o vorbă spusă de părintele Galeriu citându-l parcă pe sfântul Grigorie Plama: La începutul Creației, „Pământul era gravid de rațiunile (Logosul) dumnezeiești”.
Eu, în schimb, nu sunt sigur că am dreptate în ceea ce am enunțat mai sus, poate că din punct de vedere teologic sau filosofic greșesc. Dacă cineva sesizează asta, îl rog să-mi spună.
|
Ceea ce spune parintele Galeriu e corect, dar in rest e vorba doar de pronia dumnezeiasca, despre care am scris in mesajul anterior. Trebuie atentie, pentur ca doar in hinduism si budism lumea este doar o iluzie.
Domnul a creat ceva real, nu este vorba doar de o lume imaginativa. Chiar si daca vorbim de lumea nemateriala, ingerii desi nu au corp fizic sunt ceva real. La fel si lumea materiala, e ceva ce a fost creat in cele sase zile ale creatiei, impreuna cu legile. Si aici e adevarat, dupa cum a dorit Dumnezeu, poate aici era neintelegerea.
Domnul bineinteles ca poate crea oricand, se spune ca sufletele sunt create de El.