[laurastifter]

În prealabil postat de MihaiG

Există câteva probleme în abordarea D-vs. Îmi îngădui să vă atrag atenţia, tocmai pentru că aţi spus că veţi fi profesoară.

1. Trebuie să lămuriţi foarte exact ce înţelegeţi prin noţiunea de practică esoterică. Faţă de definiţia larg acceptată a termenului, yoga predată pe toate gardurile nu se încadrează (aici mă refer la nenumăratele "şcoli" sau "cluburi" din Occident unde se predau strict aspectele de bază din Hatha Yoga, care este practic o formă orientală de gimnastică).

2. Dacă yoga, practicată sub diverse forme de către milioane de oameni, ar duce invariabil la nebunie, nu credeţi că am fi aflat acest lucru ?

3. În calitate de creştini practicanţi, se cuvine oare să osândim, catalogând în mod automat pe cei care practică esoterismul, drept suferinzi de "mândrie drăcească" ? Oare nu noi, cei bine ancoraţi în Evanghelie, conştienţi de superioritatea noastră faţă de aceşti îndrăciţi.... înţelegeţi unde bat ?

4. Trebuie înţeles şi cunoscut foarte exact motivul pentru care esoterismul şi/sau ocultimul sunt contrare poruncii lui Dumnezeu - care este acest motiv ? Asta ar trebui, în primul rând, să ştim să explicăm unui adolescent, nu doar să încercăm să-l înspăimântăm cu poveşti despre boli psihice. Dacă îmi permiteţi o paralelă, abordarea aceasta îmi seamănă cu cea a puritanilor care încercau să înspăimânte copii sau adolescenţii cu poveşti despre modul în care practicarea onaniei duce, invariabil, la grave consecinţe de ordin fiziologic - de la cancer la păr în palmă, toate elucubraţiile s-au susţinut la un moment dat.

Ca să revenim la subiect: de ce este nocivă (SPIRITUAL, nu neapărat psihic), practica ocultismului ? Pentru că contravine poruncii lui Dumnezeu. Dar de ce a poruncit dumnezeu aşa ? Ei, aicea devine problema mai spinoasă...

Slăvit să fie Iisus!
Îmi este de folos faptul că v-aţi raportat critic la mesajul meu, pentru că sunt la vârsta la care-mi sunt necesare sfaturile, îndrumările, criticile celorlalţi, de care trebuie să ţin seama.
De aceea, voi încerca să vă răspund la fiecare dintre obiecţiile pe care le-aţi exprimat, aşteptând cu mult interes să-mi atrageţi atenţia atunci când consideraţi că greşesc.
1. În legătură cu primul punct, ar fi enorm de mult de discutat despre practicile esoterice şi, din păcate pentru mine, în această perioadă am foarte foarte puţin timp la dispoziţie, fiind prinsă într-o mulţime de activităţi. De aceea, mă voi limita la a vă răspunde, printr-o definiţie preluată din DEX în legătură cu yoga care, pentru autorii DEX-ului (deloc interesaţi de problemele dogmatice atunci când au realizat dicţionarul), înseamnă mai mult decât o simplă gimnastică: "YÓGA s. f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.
Sursa: [COLOR=#0000ff]DEX '98 (1998) [/COLOR]|"
Aşadar, este contrară poruncii divine din simplul motiv că se bazează pe o concepţie religioasă diferită de cea creştină ("contopirea cu spiritul universal", "realizarea stării de insensibilizare totală etc). În creştinism, aşa cum probabil ştiţi mai bine decât mine, se crede într-un Dumnezeu personal (diferenţă faţă de religiile orientale), astfel încât noi tânjim către unirea mistică, prin har, cu El, iar nu către contopirea noastră într-o esenţă divină impersonală. Creştinismul este relaţie vie, dinamică, cu Dumnezeu Cel viu, Treime de Persoane aflate într-o comuniune eternă şi atrăgând la comuniunea cu El fiinţe libere şi personale, create după chipul Său, în vederea asemănării cu El. Idealul nostru nu este "realizarea stării de insensibilitate" prin încetarea respiraţiei, a bătăilor inimii etc, pentru că Dumnezeul nostru este Viaţă!

2. N-am afirmat că yoga ar conduce în mod inevitabil la nebunie (în sens psihic), ci doar am întrebat ce legătură există (dacă există) între practicile ezoterice şi bolile psihice (citiţi, vă rog, primul meu mesaj).

3. Wow, unde am afirmat aşa ceva, anume că toţi practicanţii ezoterismului ar fi îndrăciţi şi suferinzi de mândrie drăcească? Din ce motiv îmi atribuiţi afirmaţii care nu-mi aparţin? Iar dacă, fără să-mi dau seama, i-am jignit atât grav pe aceşti semeni, printr-o astfel de generalizare nejustificată, atunci vă rog să-mi citaţi din mesajele mele locul în care am făcut aceasta şi sunt gata să-mi retractez afirmaţia. Consider, dimpotrivă, că mulţi dintre cei care aleg astfel de practici în locul credinţei celei adevărate Îl caută tot pe Hristos, dar, din diverse motive, încă nu L-au găsit. Nu-i consider pe toţi vinovaţi (Doamne fereşte), că doar nu mi-a dat Hristos dreptul de a judeca sufletele oamenilor. Ne este, însă, îngăduit să condamnăm în mod deschis păcatul şi, de aceea, susţin că practicile ezoterice sunt incompatibile cu religia noastră creştină şi chiar contrare acesteia.
4. Departe de a avea intenţia manipulării elevilor (atunci când voi fi profesoară, cu mila lui Dumnezeu), doresc doar să mă interesez dacă este adevărat că există o legătură între ezoterism şi boli psihice. Chiar am afirmat, în mesajul de deschidere a topic-ului, faptul că, dacă nu există nicio legătură între practicile ezoterice şi bolile psihice, mă voi limita la combaterea ezoterismului prin argumente teologice.

Hristos în mijlocul nostru!