În prealabil postat de Mihnea Dragomir
O legătură este foarte probabil să existe. Dar asta nu înseamnă că cei care practică diverse forme de ocultism riscă să înnebunească. Nu e "altfel spus", între prima și a doua propoziție avem un non sequitur. Statistica e o știință foarte utilă în a stabili corelații, dar nu cauzalități. Este foarte posibil ca tulburările psihice preexistente să fie cauza unei apetențe crescute față de ocultism, ezoterism. În mod special schizofrenicii suferă de delir mistic, iar ezoterismul le vine ca o mănușă.
Atât eu, cât și mulți alți oameni, medici și profani, am observat o corelație între diverse tulburări psihice și psihiatrie-psihologie. Părea normal ca psihiatrii și psihologii să se scrântească la cap, având în vedere că lucrează cu scrântiți la cap. Numai că cei mai mulți psihiatri, care au observat ei înșiși această corelație, văd cauzalitatea inversată. Scrânteala preexistentă este ceea ce îl face pe un tânăr să aleagă științele psihicului. Este aici mai mult decât o simplă fascinație, este aproape un reflex de autovindecare a organismului, ca atunci când un diabetic hipoglicemic urlă după o linguriță de dulceață.
Nu e exclus ca, în multe cazuri, explicația unor probleme psihice să fie, de fapt, spirituală. Când Dumnezeu vrea să-l piardă pe om, mai întâi îi ia mințile. Vedem în Biblie cazuri de posesie pură, care astăzi ar fi, eronat, catalogate drept schizofrenii.
Acest cancer al psihicului care este schizofrenia e la fel de puțin elucidat ca și alte cancere. Noi nu cunoaștem cauza schizofreniei. Dar, există un anumit consens al autorilor de a vedea în schizofrenie ceea ce jargonul de specialitate numește "tulburare endogenă", termen folosit în opoziție cu "tulburare reactivă". De exemplu, dacă cedez psihic și îl plesnesc pe userul "Decebal", înseamnă că sufăr de o tulburare reactivă, fiindcă există ceva din afara mea, obiectivabil, care a declanșat episodul acut al altoirii lui "Decebal". Dacă, însă, aplic un asemenea tratament unor persoane necunoscute, care nu m-au agresat cu nimic, doar din cauză că, să spunem, am avut convingerea că mă urmăresc, numim asemenea lucru "tulburare endogenă". Ei bine, schizofreniile sunt din categoria tulburărilor endogene. Nimic din exterior nu le declanșează, cu toate că vorbim de "trigger factor", o cauză aparentă, un declanșator al bolii în plan văzut. Poate să fie un examen sau altceva. Ar putea fi și yoga. Ceea ce mai știm despre cauzele schizofreniei ține de o anumită ereditate. Dar nu atât de pronunțată încât să poți susține, cu argumente, că schizofrenia e transmisă cromozomial. În peste 50 la sută din cazuri o rudă suferă, la rândul ei, de schizofrenie. În 17 % din cazuri această rudă este unul dintre părinți. Prea mult ca să fie întâmplare, prea puțin ca să fie transmitere cromozomială.
Discutabil. Problema ridicată se subsumează unei chestiuni de apologetică generală: cum lămurim asupra unui aspect al credinței pe cineva care nu crede în general. Deosebim, aici, tactica de strategie. Tactica pe care o recomandă apologeți cu experiență este să vorbeși omului plecând de la ce crede el. Dacă voi vorbi unui ortodox, voi pune accent pe ceea ce au spus Sfinții Părinți, fiindcă asemenea argumente au greutate în fața lui. Dacă voi vorbi unui baptist, trec pe lângă țintă vorbind de Sfinții Părinți: sunt argumente fără greutate pentru el. Că a spus Ioan Gură de Aur sau că a spus Mihnea Dragomir e fix același lucru pentru el. Dar, dacă folosesc argumente scripturistice, s-ar putea să îl conving. Dar cu ateii ? Cu ateii avem mai mari șanse dacă folosim argumente științifice, singurele care au greutate. Față de ei, buletinul de analiză a unei Sfinte Ostii asupra căreia a avut loc Sfânta Prefacere în mod vizibil, cu stabilirea, de către medici legiști care au primit proba și nimic despre proveniența ei, a faptului că este vorba de țesut uman cardiac cu celule vii, care continuă să râmână vii în ciuda fixării în laborator s-ar putea să aibă un efect mai mare decât oricare citat biblic sau patristic.
Dar strategia ? Strategia nu trebuie să fie ca acel copil să nu practice ocultismul. Ci ca acel copil să vină la Cristos. Venind la El, fiți sigură că mai bine își va tăia mâna decât să folosească ghiocul.
O dispută de acest tip am avut recent cu cineva de la ProVita, care se străduia să-mi plaseze în cabinet pliante cu imagini de avorturi făcute sub baleiaj ecografic: se vedea cum, în utere, sunt copii vii, care încearcă fără succes să se apere de chiuretă. A fost foarte dezamăgită când i-am spus că nu pun așa ceva în cabinet: tot efortul nostru trebuie să fie spre (re)aducerea oamenilor în Biserica lui Cristos. Sunt împotriva avorturilor nu fiindcă instinctul de conservare la agresiunea chiuretei a fost vizualizat cu nu știu ce aparate. Mutatis mutandis, copiii nu trebuie să practice ocultismul nu fiindcă nu știu ce studii arată că se scrântesc la cap: se vor găsi mereu studii contrarii, nimic nefiind mai relativ decât științele, mai cu seamă științele psihismului. Ci fiindcă așa a spus Dumnezeu. Iar acest lucru ar trebui să fie suficient.
|