Bun. Si cat timp le putem noi primi cu multumire si cat timp reusim sa nu ne lasam robiti?
Cunoscatorii naturii omenesti au atras mereu atentia ca, in majoritatea covarsitoare a oamenilor, noi bipezii devenim repede patimasi, iar dupa placere urmeaza durere...
Daca nu ar fi asa, daca viata noastra ar fi intru totul condusa, inca de mici, intr-o lume bine reglata fata de pericolele dedarii la placeri, atunci da, am fi lipsiti de grija si de temeri cand e vorba de placere.
Istoria insa arata ca omul e lesinat dupa placeri si isi cam vinde sufletul pentru "o ora de placere"...
Ce altceva e consumismul, daca nu o goana permanenta dupa placeri? Care s-a intins in toate directiile posibile. Nu e vorba doar de mult hulitul sex, ci de placeri inca mai dubioase, care incep cu cataratul pe varful muntilor si ajung la ...banking (ultima nesuferita scorneala).

Sunt cu totul neincrezator in capacitatea omului de a se controla cu intelepciune in privinta placerii. Ii dai un deget, vrea toata mana. E clar. Eu nu-mi mai fac iluzii, ca doar traiesc pe Terra si m-am lamurit.

De aceea, atitudinea poate prea severa, uneori, a Bisericii fata de placere imi pare una de mare folos in privinta PROFILAXIEI abuzului de placere. In oala acoperita nu cad muste.

Imi pare pur si simplu idealist articolul teologului citat. O fi pe Athos asa, o fi prin manastiri, pe ici pe colo, o fi in Rai. Dar aici pe pamant placerea e un tiran nemilos si teribil de puternic, iar in lupta cu acest puternic, derutant, viclean adversar eu cred ca nu merge cu jumatati de masura. Ci cu vigilenta extrema.

Ce spune teologul Danalache acolo e un vis frumos. E o teorie care nu poate fi aplicata, desi e plauzibila in sine si nu minte. Insa nu e aplicabila in viata noastra din aceasta complicatie teribila care e lumea. Un vis, asadar, pentru o clipa dulce... Cand te trezesti insa, poti sa pui repejor mana pe arma. Ai toate motivele din lume, daca iti cunosti cat de cat firea omeneasca, a omului care suntem, cei de dupa cadere. Cu atat mai mult daca iesi pe strada unde totul e facut sa te indemne sa uiti de avertismentele intelepciunii care ne varsa tolba plina de patanii dureroase, de ii cerem sfatul...

Cred ca leacul cel mai sanatos pentru abordarea placerii la noi oamenii durerii, este convertirea sistematica a acesteia, prin salt de maturitate, in bucurie a credintei. Reteta succesului e stiuta de cand Biserica in lume...:)

Cat despre sensul ascezei, ce sa mai zic. Ca evident e taierea poftelor toate, din motivele si in sensul cunoscut.
Deci vrem, nu vrem, in viata noastra concreta placerea e un insotitor la care trebuie sa fim cu adevarat foarte vigilenti. Un cal naravas, merge cuminte, supus, si-odata te arunca-n ... fundul iadului. Musai, asadar, sa fie bine strans in frau. Asa cred.