[andreicosmovici]

Din cate inteleg, in afara posturilor / sarbatorilor, un sot si o sotie ortodocsi au doar zilele de luni, marti si joi pentru relatii sexuale. Este adevarat?

Sunt doua chestiuni fundamentale, inca nelamurite mie. Va rog sa ma ajutati cu raspunsuri. Voi fi direct, ca sa nu pierdem vremea.

1. Postul (respectiv abstinenta sexuala) sunt o conditie pentru mantuire? Cu alte cuvinte, daca respect poruncile lui Dumnezeu (este vreuna care stabileste relatie directa intre post si intrarea in imparatia lui Dumnezeu?), si totusi nu reusesc / nu gasesc de cuviinta sa fac efortul de a posti / de a ma abtine de la relatii sexuale in perioadele recomandate de Biserica, voi pierde in mod cert mantuirea?

2. O chestiune mai fină, inca nu am primit raspuns care sa ma lamureasca. Se vorbeste de pacatul contraceptiei, aici incluzandu-se metoda abstinentei periodice (prezentă in interiorul BC). Dar se exclude metoda abstinentei totale (prezenta in interiorul BOR), ca fiind singura acceptata cand nu doresti / nu poti avea copii, motivul fiind ca prin abstinenta totala, esti constient ca renunti (din motive obiective) atat la posibilitatea de a concepe, cat si la plăcerea asociată actului sexual.

Doua chestiuni, pentru această întrebare nr. 2:
- eu am argumentat, in primul rand, ca metoda abstinentei periodice nu este contraceptivă. Indiferent dacă este acceptată sau nu, totuşi metoda abstinentei periodice integrează un dat de la Dumnezeu: alternanţa perioadelor de infertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu. Mai precis, cuplul observă (deci nu face activ nimic) aceste perioade, conform unor reguli clare, şi ştie când este soţia fertilă, şi când nu. Deci, chiar dacă dau mare atenţie argumentelor ortodoxe cu privire la problema generală a abstinenţei, şi încerc să le înteleg rostul, şi chiar să le aplic în viaţa personală, nu înţeleg de ce se face confuzie între metodele contraceptive efective (contra - ceptive, adică intervin într-un fel sau altul în funcţionarea corpului feminin), şi metoda abstinenţei periodice, pe care o mai putem numi şi metoda observaţiei perioadelor de fertilitate şi infertilitate. Observi ceva (se intervine cu ceva, dacă observi?), şi apoi acţionezi, dar nu la nivelul funcţionării corpului. Asta face diferenţa.

- am mai spus un lucru. Dacă mergem cu adevărat pe mâna lui Dumnezeu, atunci nu se mai justifică nici abstinenţa periodică (BC), nici cea totală (BOR). Ori e, ori nu e. Adică, ori ne încredem cu adevărat în Dumnezeu, şi ţinem doar perioadele oprite, iar în rest nu ne mai întrebăm dacă putem / este momentul potrivit să (mai) avem copii, ori trăim cu teamă, cu necredinţă, cu credinţă adaptată sentimentelor noastre, rezultând de aici abstinenţa totală (BOR) şi cea periodică (BC). Dar nu, există un "ceva" care ne spune că Dumnezeu nu ne-a creat roboţi, ci liberi, deci parteneri în opera mântuirii. Aşadar, la nivel de intenţie, există similitudine în BOR şi BC în privinţa ideii că pot exista motive serioase, pentru care un cuplu creştin să-i spună lui Dumnezeu: Doamne, noi ne dorim să fim instrumentele tale, dar trecem printr-o perioadă prin care considerăm că nu vom fi în stare să ne ocupăm de o nouă viaţă. Ajută-ne să trecem de această perioadă, ca să putem da, din nou, viaţă unui nou suflet, spre mântuirea acestuia şi spre Slava Ta.
Bun, deci aşa s-a ajuns atât la abstinenţa totală (BOR), cât şi la cea periodică (BC). Atenţie, după părerea mea, acestea două nu sunt contraceptive. Există însă diferendul dintre BOR şi BC la nivelul plăcerii. BC a considerat firesc să integreze datul natural (deci de la Dumnezeu), conform căruia femeia are perioadă fertilă şi infertilă în cadrul unui ciclu. BC a stat şi a reflectat, şi s-a gândit dacă nu cumva această perioadă este lăsată de Dumnezeu tocmai pentru momentele când cuplul, neputând să aibă un copil în acel moment (vedem că şi BOR admite acest principiu), să poată totuşi să-şi exprime iubirea prin intermediul relaţiilor conjugale.
Nu doar că BOR înfierează plăcerea în sine, dar nici relaţiile conjugale în sine nu sunt departe, fiindcă (se spune) sunt rezultatul căderii din rai, deci manifestarea relaţiilor conjugale este ea însăşi o consecinţă a păcatului, deci ar trebui aruncată cât mai departe şi cât mai des cu putinţă. Dar iată că, "din păcate", naşterea de prunci a fost rânduită de Dumnezeu să aibă loc totuşi prin intermediul relaţiilor conjugale, atât de puse sub semnul întrebării.

Deci, ce facem (intreabă poetul )?... Eu sunt de părere că abstinenţa reprezintă ajutor în vederea mântuirii, şi nu o condiţie a mântuirii. Sunt conştient de consecinţele păcatului originar, dar încerc să nu confund această realitate cu inteligenţa lui Dumnezeu, care ştie de ce a creat lumea aşa cum este. Aici se încadreaza şi alternanţa de perioade de fertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu feminin. Totul este să nu exagerăm, să nu uităm că scopul nostru este mântuirea, şi că trebuie să facem orice ca să nu o pierdem. De aici până la a blama plăcerea în sine, sau chiar actul sexual, cred că este cale lungă. Dimpotrivă, îmi pare atât de minunat că Dumnezeu a dat oamenilor posibilitatea să-şi exprime (doar intre soţ şi soţie, evident) iubirea într-un mod atât de intim, care pe de-asupra reprezintă şi contextul în care Dumnezeu permite crearea unui nou suflet, încât găsesc logic faptul că tot Dumnezeu a lăsat să existe perioade de fertilitate / infertilitate la femeie, in cadrul unui ciclu. Cred că Dumnezeu a ştiut că vor fi momente când nu ne vom putea asuma rolul de părinţi ai unei noi vieţi, dar a ştiut şi că exprimarea iubirii prin relaţii conjugale este extrem de importantă pentru unirea dintre soţ şi soţie, şi pentru bunul mers al familiei. BC nu încetează însă să atragă atenţia că datul acesta natural, de la Dumnezeu, al alternanţei de perioade fertile şi infertile nu trebuie să se transforme într-o metodă de control al naşterilor. Aici intervine libertatea fiecăruia, consistenţa vieţii spirituale, modul în care înţelege să folosească ceea ce Dumnezeu a lăsat.