Desi avea o viata in Dumnezeu cum putini se pare ca au avut, Sfantul Siluan nu risipea cuvinte de iluminare a semenilor (oare de ce nu se repezea sa invete? era cumva egoist? tinea doar pentru el? era vreun rusnac laudaros si imperialist ca tot rusnacul?) ci era scump la vorba si alegea, adeseori in intalnirile cu fratii, mai degraba sa taca.
Se intampla, aflam de la parintele Saharov, ca uneori nimerea intre mari teologi, oameni care iubeau si ei pe Dumnezeu, care aveau o viata evlavioasa, care erau pe deasupra si toba de carte.
Cum aflam ca erau interventiile Sfantului (atunci cand intervenea in vreo dezbatere)?
Bazate cumva pe argumentul autoritatii (genul "a zis sfantul cutare" si gata, le inchidea gura)?

Ei bine, avem model de dialog stiintific de inalta clasa la Sfantul Siluan, daca tot voim un model de urmat.
Sfantul, asadar:
a) prefera sa taca, sa asculte, sa cugete;
b) se tinea la rugaciune cu putere;
c) era bland si plin de bunavointa fata de interlocutor; il incuraja tacit sa isi sustina firul demonstratiei sau marturisirii, cautind lumina in pozitia interlocutorului, iar nu greseli si erori;
d) cand avea ceva de zis diferit fata de interlocutor, spunea doar atat: "nu asa cunoastem noi pe Dumnezeu".
Nu impunea nimic, nu facea eforturi retorice colosale pentru convingerea, iluminarea, indreptarea aproapelui, a celor care ratacesc etc.
Cam egoist si ecumenist sfantul acesta, nu-i asa?...:)
Pe toate le primea cu ingaduinta, ca un boier...
Desi se pare ca in sinea lui, iubitul nostru Siluan mai si suferea, mai si plangea, mult el se nevoia si se tanguia, topindu-se de dragoste pentru oameni, pentru toata zidirea lui Dumnezeu... Pana si pentru draci el isi facea griji multe si le plangea soarta...

Iata in Sfantul Siluan si interlocutorii sai un model de conduita in cadrul dialogului; dezbateri intre oameni cu cunoasteri diferite, desi de aceeasi credinta. Oameni de-ai nostri, crestini adevarati care ne pot fi, de voim, model.

Dar daca le urmam atitudinea, noi cand ne mai laudam cu cunostintele noastre teologice si stiintifice, cand ne mai dam cocosei care se bat cu aripioarele lor delicate prin ograda? Mai ales ca de-o vreme, unii dintre noi am cam inceput sa gatuim subtire "cucuriguuuu!" si tare ne mai place cum ne privesc printre doua boabe si trei rime, gainusele....

Asa faceau sfintii nostri?
Asa bunul Siluan?...
Pentru rugaciunile si pilda iubitilor nostri Parinti, tare frumos ar fi sa modificam si noi un pic bubuitoarele noastre dezbateri. Domnul fie cu noi!

Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lumineze cu harul Sau!