Cand facem referire la evolutionism, vrem sa spunem in primul rand aparitia speciilor noi?
Probabil ca da, altfel nici nu vad de ce ne-am poticni in Scriptura, unde avem Haxaimeronul ca reper mereu actualizat in dezbaterile noastre.
Dar aparitia speciilor noi este doar un aspect al evolutionismului (care e un domeniu mult mai cuprinzator). Acest proces se numeste speciatie.
Consider ca e folositor sa facem distinctie intre speciatie si evolutionism. Sa sesizam raportul dintre aceste concepte.

Speciatia, in doua vorbe si nu foarte exact (vorbesc din amintiri, din ce-am uitat...) s-ar traduce cam asa: dintr-o specie-mama rezulta doua sau mai multe specii-fiice, evident distincte intre ele, cu anumite particularitati diferentiatoare (si foarte importante in adaptarea la mediu, cu impact evident asupra vietuirii speciei).
Biologii descriu doua moduri de speciatie: alopatrica si simpatrica (scrie despre asta in manualele scolare).
Speciatia alopatrica are loc cand o specie este impartita in doua populatii separate geografic (de un munte sau de alt obstacol natural, cum ar fi un rau).
Cele doua populatii vietuiesc separat, si in timp iau nastere doua specii diferite. Cum? Din cate imi amintesc prin: diversi factori mutageni, precum si prin incrucisari naturale variate sau prin incrucisari dirijate de oameni. (Cred ca mai sunt si alti factori, dar nu-mi mai amintesc in clipa asta.)

Speciatia simpatrica inseamna ca doua populatii devin izolate din punct de vedere reproductiv fara a fi izolate geografic.

Speciatia alopatrica este considerata mecanismul prin care au aparut majoritatea speciilor noi. Sa nu spuna cineva ca nu e adevarat si ca mint evolutionistii, fiindca acest mod de aparitie a speciilor noi a fost deja reprodus experimental de catre oameni. Deocamdata pe specii de plante si pe unele animale, din cate stiu eu, de pilda aci pe la Fundulea la Institutul de cercetari horticole, pe langa care trec mereu cu trenul cand ma retrag in casa de la tara...