Hopa! Domnul Lemeni calca in strachini... Ai vazut unde duc graba si usuratatea?
Sunt atatea tare in formularile astea...

Sa ating totusi chestiunea, spre a nu protesta lipsit de argument:
1) "O prima critica a acestei teorii vine din observarea unui nou comportament, chiar daca nu exista o explicatie inscrisa in patrimoniul genetic."
In planul biologiei, un nou comportament nu este datorat exclusiv datului genetic (caruia noi nu ii cunoastem niciodata intreg potentialul!), in sens de genotip, ci intalnirii genotipului cu mediul, adica fenotipului. Se omite, de fapt, comunicarea (fara de care nu exista viata!, neexistind schimbul necesar). Care nu e doar a sta de vorba, ci a schimba informatie, energie, substanta intre cel putin doi agenti ai comunicarii, pentru realizarea proceselor vitale, in primul rand. Indiferent ce i se pare autorului ca e genotipul (vad ca opereaza nonsalant pe tema cica inovatoarei dinamici a genotipului, desi asta e idee veche), variatiile comportamentale nu contrazic cu nimic teoria ci sunt continute implicit in ea. Bogatia genetica este mereu dincolo de foarte sumara noastra cunoastere a ei. De cand suntem noi cunoscatori absoluti ai plasticitatii si dinamicii mesajului genetic? Un om de stiinta adevarat nu crede niciodata ca a epuizat vreun aspect din domeniul sau de cercetare, oricat de punctiform ar parea acesta. Dar filosofii astia vaneaza demonstratii cu orice pret. Mizeaza pe spectacol si seductie, pe avantaje evident partizane... Iar noi ne grabim sa ii credem!
Apoi, daca extindem nitel comportamentul la animalul uman (indumnezeibil sau nu, aici nu conteaza detaliul acesta), pai deja se genereaza penibilul. Adica, argumentul adus de autor este ca un comportament omenesc trebe musai sa fie inscris in gene! Biologism, de data aceasta. Genetism. Ganditorul face abuz acolo unde genetica insasi nici nu indrazneste sa spere, cunoscindu-si cu mult bun simt limitele.


2) "Conjugat cu teoria relativitatii a lui Einstein si cu psihanaliza lui Freud, evolutionismul e integrat intr-o megateorie. Civilizatia apuseana a secolului XX a dezvoltat aceasta megateorie, impunand-o la nivelul mentalitatii contemporane si extinzand-o la scara planetara."

Sforaitor si ...fals. Vadit tendentios, pe deasupra.
Are treaba Freud cu evolutionismul cat am eu treaba cu tractorul.
Iar Einstein si Freud, desigur, se intalneau la o sedinta de psihanaliza ca sa dezbata descinderea lor din maimuta. Iar noi, fanii lor, tot asa facem: le amestecam pe toate cu betisorul imaginatiei ratacite, in cor cu Adrian Lemeni.
Nu, nu facem asta! Ne tinem la cuvenita disciplina a unei informari fie si minimale, inainte sa debitam fantezii ridicole.

Va rog sa imi permiteti sa afirm din nou ca este nefolositor sa vorbim dupa ureche lucruri despre care nu avem cunostinte temeinice.
In realitate, astazi freudismul ESTE MINOR in peisajul stiintelor psi.
Mai intai pentru ca actualii psihanalisti gandesc si practica cu totul diferit decat pionierul Freud. Ca sa nu mai spun ca insisi psihanalistii fac glume intre ei pe seama naivitatilor tatucului. Intr-un singur secol, pornind de la intuitiile geniale ale lui Freud, psihanaliza a progresat mult, s-a maturizat si lucreaza cu concepte si tehnici pe care le cunoastem doar daca dedicam ani buni in acest sens si mai ales daca practicam noi insine psihanaliza, mai intai ca analizati, apoi eventual ca analisti.
Apoi, criticile psihanalizei au dus la dezvoltarea a zeci de scoli psihologice care nu au absolut nici o legatura cu freudismul.
Fortele contemporane ale psihologiei si psihopatologiei nu sunt cum crede lumea care pierde vremea la televizor si prin vulgarele reviste de popularizare. De ce nu se informeaza autorul despre starea actuala reala a domeniului in care am auzit ca ar avea, chipurile, chiar unele cunostinte?

Nu, nu putem afirma ineptia ca astazi Freud e activ in constiinta cognitiva a planetei, din motivul simplu ca teoria lui Freud este astazi cel mult istorie, o piesa de muzeu. Psihologia a evoluat in cu totul alte directii (psihologie cognitiva, terapia sistemica de familie, analiza tranzactionala, artterapia, dramaterapia, gestaltterapia, terapiile experientiale, psihologia transpersonala etc. etc.) sunt cu totul / radical diferite de teoria si practica lui Freud. Ca sa nu mai amintesc de insusi clivajul colosal produs in chiar sanul psihanaliei freudiene prin Adler si mai ales prin Jung. Precum si prin Karen Horney etc etc.

Iar acum revin cu vechea nedumerire: de ce oare nu intreaba nimeni cum stau de fapt lucrurile, inainte sa afirme tot felul de aberatii fara nici o legatura cu faptele concrete?
Daca crestinii nostri dispretuiesc stiintele psi, numindu-le in fel si chip, pai atunci cum de vorbesc din ele si despre ele, ca si sum le-ar cunoaste? Sa inteleg ca de fapt nu psihologia o respingem, ci pe cei care s-au instruit cat de cat in domeniul acesta. Curios...
As fi putut aduce unele clarificari, daca eram solicitat. S-a preferat insa, sa se afirme neadevarul legat de psihologie, prejudecati si confuzii. Ce sa mai zic... Astept vremuri mai bune, oftind inca o data, rabdator...