Citat:
În prealabil postat de Teodosie
Sigur ca mai sunt dragalaseniile ca in cantarea cantarior care nu le-as numi platonice ci mai degraba divine , relatii trupesti minunate care nu sunt sex bineinteles, comparate cu sexul ar fi ca o simfonie pe langa o manea.
|
Daca relatia de dragoste descrisa in Cantarea Cantarilor a putut fi, atat in iudaism, cat si in crestinism, de catre Parintii Bisericii, fi interpretata ca un simbol al relatiei dintre om si Dumnezeu, eu intreb: cum poate atunci relatia trupeasca omeneasca si placerea care o implica sa fie rea in sine?
Poate Dumnezeu inspira prin Duhul Sau folosirea unui lucru rau in sine ca simbol pentru unirea omului cu Dumnezeu?
Tot asa de bine ai putea spune ca icoana comparata cu ceea ce ea reprezinta (prototipul ei) este un fel de manea comparata cu o simfonie.. nu? Si sigur, icoana nu este 'de o fiinta' cu ceea ce reprezinta.
Insa intra in definitia icoanei ca intre 'signifiant' (imagine) si ceea ce el 'signifiaza' (pe insusi Dumnezeu intrupat, si pe sfintii Lui care iau parte la sfintenia Lui) exista
o legatura esentiala, nu o legatura intamplatoare.