[glykys]

Draga Tina, din putina si nevrednica mea experienta, iti spun asa:
1. Noi, singuri, suntem foarte nevrednici si nu putem sa spunem stop anumitor lucruri. Dar daca ne dorim si zicem: "Doamne ajuta-ma sa scap de pacatul asta! Doamne, Tu vezi ce slaba sunt, ajuta-ma!" si daca cerem si mijlocirea Maicii Domnului si a altor sfinti, pe care ii simtim noi mai aproape, altfel va sta treaba. Altfel, e treaba draceasca sa crezi ca numai tu, prin propriile puteri, vei putea face fata oricarui lucru, oricat de micut ar fi. Fara har, oricat de ambitios ai fi, nu te poti lasa de pacat. Sau te lasi si repede recazi.
2. Ajuta foarte mult spovedania. De fiecare data trebuie sa te rogi sincer sa ti se ierte respectivul pacat si sa fii constienta ca doresti sa pui inceput bun, cu ajutorul Domnului! Dar nu in mod formalist, gandindu-te ca maine oricum o sa recazi. Sa fii sincera de fiecare data si sa te gandesti ca puterea Domnului e mai mare si decat slabiciunea ta! Totul e sa contribui cu 0.01% si apoi umple Domnul pana la 100%.

Tot din proprie experienta, din ce am vazut la mine si la altii, am realizat ca mandria e de doua tipuri principale: aceea a fanfaronului si a laudarosului, care se considera buricul pamantului si ii dispretuieste pe ceilalti, dar si aceea a omului hipersensibil, care poate fi ranit atat de usor si care se vaita mereu de orice fleac. Nici unul, nici altul nu reusesc sa iasa din sine, din contemplarea fie a propriilor calitati, fie a propriilor defecte. Iar iesirea aceasta se face, cred eu, apropiindu-te de Dumnezeu prin rugaciune si de Dumnezeu prin oameni. Si atunci dispar aceste ganduri. Sa ne straduim sa ii slujim Domnului din postura in care suntem, cu nadejdea ca intr-o buna zi, vom deveni cum trebuie sa fim!