În prealabil postat de delia31

Sfantul Ioan Damaschinul spune imediat mai departe: ,, caci e cu neputinta sa ramana nemuritor cel care se impartaseste cu mancarea sensibila” (Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, Cartea II, cap. 11).

Contextul in care vorbeste sfantul se refera la modul paradisiac de hranire propus de Dumnezeu omului - ,,din tot pomul din Rai sa mananci…sa culegi din toate fapturile un singur fruct- PE MINE- comuniunea cu Mine fa-o sensul existentei tale”, sau altfel spus, cauta in fiecare faptura ratiunea pentru care le-am facut pentru tine.

Din nefericire, Adam a preferat tocmai mancarea acelor roade care cad sub simturi, nefiind inca exersat in ,,gestionarea poftei”, si de aici incolo inevitabil, s-a mutat accentul pe comuniunea cu cele ce se vad, cu cele ce se simt cu mirosul, cu cele ce se aud, se pipaie, se gusta… - care l-au acaparat si il tot acapareaza pe om - tot mai mult in defavoarea comuniunii cu Cel ce nu poate fi sesizat prin simturi.

,,In chipul acesta” adica hranindu-se cu harul cel nevazut si de negrait, minunandu-se de creatie si iubindu-L pe Dumnezeu pt. toate minunatiile facute special pt. el, fara sa se lase acaparat de ele prin pofte, omul putea avea viata neintrerupta de moarte. Dar n-a fost asa.

A trebuit sa restabileasca Hristos modul in care sa se hraneasca omul cu Dumnezeu ca sa nu mai moara: pe dealul Golgota a fost plantat Pomul Vietii, ce creste in forma de cruce, si al carui unic fruct e Insusi Trupul de om al lui Dumnezeu dat spre mancare lumii.