[Ekaterina]

În prealabil postat de kikyo_ea

Am avut si eu parte de o surpriza soc... Am dat parintilor sa completeze un chestionar in timpul unei ore de consiliere (o ora pe saptamana ar trebui sa se faca in scoala consiliere cu parintii dar de cele mai multe ori stam singuri asteptand sa vina cineva...). In ziua aceea au venit 14 parinti in gradinita. Una din intrebarile din chestionar suna ceva de genul : "Cat timp va lasati copilul in fata televizorului/ calculatorului."
Stiti ce raspunsuri am primit?
- 7 parinti ii lasau toata ziua
- 5 intre 5-6 ore
- restul mai putin de 2 ore.
Chestionarele nu cereau ca parintele sa isi scrie numele insa unora dintre parinti le cunosteam scrisul.
Cei care au scris "mai putin de 2 ore" erau parintii copiilor foarte buni la invatatura. Acestia au program zilnic pe care il respecta si orice abatere de la program este sanctionata de parinte prin interzicerea anumitor lucruri, activitati, excursii...

Parintele Rafail Noica evidentiaza influenta nefasta a televizorului asupra educatiei copilului. Din pacate multi parinti considera televizorul inofensiv, nu inteleg cum li se strica usor, usor copiii.

De cand a inceput televizorul sa intre in puterea lui, am vazut ca parintii, in Apus, au pierdut controlul asupra copiilor, copiii au fost educati de ce au vazut la televizor mult mai mult decat ce le spuneau in ureche parintii. Pentru ca la televizor traiesti; si intre un concept abstract pe care-l auzi in ureche si o traire pe care o ai in real – fie acest real si virtual – trairea biruieste. Trairea, in Biserica noastra, era in slujbe si in rugaciuni: rugaciunea de chilie cum ii spune – rugaciunea ta, din odaia ta – si rugaciunea de obste, din Biserica, in Liturghie: si astea erau trairi, acolo nu esti spectator intr-o piesa de teatru, esti impreuna-slujitor, impreuna-rugator, cu preotul si cu toti ceilalti, daca traim drept aceasta cultura.