Sa va spun despre erori in educatie si depre rolul pedepsei.. pentru cine lucreaza in domeniu. Nu ma refer la orele de religie, pentru ca voi spune despre mine si eu nu am apucat la scoala.
Invatatoarea mea, care ne pedepsea din orice: ca nu avem hainele perfect asezate, ca nu invatam, ca ne-am uitat linia, etc- bataie cu indicatorul, bataie la palma, stat la colt, eventual cu pantalonii in vine, m-a determinat sa nu mai invat! Inadins nu am invatat poezia, inadins nu am vrut sa mai scriu nimic la lucrare la matematica. Daca nu faceau parintii lectii acasa cu mine, nici acum nu as fi scris corect. A venit in clasa a doua. Prima data ne-a dat lucrare si am luat toti 4 si ne-a umilit. A fost primul meu 4. Mi-era sila sa merg la scoala, sa invat. Cand a intrat in concediu de maternitate, cu suplinitoarea am fost iar printre primii. La final mi-a facut evaluate proasta, mi-a zis: tu nu vei lua mai mult de 5-6 la urmatoarele clase 5-8! Ca sa va dati seama: o data a reusit sa fractureze mana unei colege prin bataie la palma. La mine astfel de educatie a avut efect contrar, mai ales ca incercam, imi dadeam silinta de obicei. Repet, daca nu lucrau parintii cu mine, nu as fi ajuns unde sunt. Sfatul ei era: copii (de clasa a 4-a), nu dati la facultate, ca e mult de munca, vad eu la sotul meu, e bataie de cap! Sa mai spun ca in gimnaziu am avut 9 si 10 si ca am fost la olimpiade si am intrat la cel mai bun liceu din oras fara meditatii...Pot fi devastatoare erorile de educatie. Mai ales cand se bazeaza pe frica, nu pe intelegerea, explicarea rostului lucrurilor.
|