Dumnezeu sa ne ierte si sa ne lumineze cu harul Lui, frate Dumitru...
Ce se mai grabesc unii oameni sa traga concluzii definitive in cestiunile stiintifice, nebagind de seama ca oamenii de stiinta sunt mereu scrupulosi si relativ neincrezatori in propriile lor sisteme cognitive, care raman mereu deschise la nou, la imbunatatire sau schimbare uneori radicala. Deschise, in definitiv, mereu la aportul insusi al lui Dumnezeu!
Un om de stiinta patimas si incapatinat sa demonstreze pana in panzele albe ca el si numai el detine "adevarul" nu e om de stiinta, ci nebun de balamuc. Cum de nu pricep asta cei ce contempla de pe marginea stiintei, nu imi dau seama...
Cum nu intelegem ca stiinta omeneasca este mereu o cunoastere aproximativa, indiferent de stralucitoarele ei dovezi si aplicatii practice, ingaduite sau de-a dreptul facute posibile de Insusi Dumnezeu Creatorul si Proniatorul.

Probabil cei fara "organul tainei" sunt incapabili, dominati fiind de "organul tinei", sa vada in cunoasterea stiintifica un reflex al dorului de Dumnezeu, fara de care nu exista de fapt nici un strop de viata duhovniceasca nicaieri sub soare.