Cultul sfintelor moaste a aparut o data cu cinstirea trupurilor martirilor. Din primele secole, Biserica a cinstit sfintele moaste prin zidirea de lacasuri de inchinare pe mormintele sfintilor, astfel, inca din secolul I, s-au zidit biserici pe moastele Sf. Ignatie (104) si pe cele ale Sf. Policarp (166); a randuit zile de praznuire in amintirea aflarii sau stramutarii sfintelor moaste (pe 27 ianuarie se cinsteste aducerea moastelor Sf. Ioan Gură de Aur; 29 ianuarie, aducerea moastelor Sf. Ignatie Teoforul), a randuit si a organizat pelerinaje la mormintele sfintilor, cinstind astfel ramasitele lor pamantesti, a statornicit si a propovaduit cinstirea sfintelor moaste, aparand cultul lor impotriva ereziilor. Parintii Bisericii, adunati la Sinodul VII Ecumenic, au stabilit cu privire la cinstirea sfintelor moaste: „Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dăruit nouă moaştele sfinţilor, ca pe nişte izvoare mântuitoare, care revarsă în multe feluri binefaceri peste cei neputincioşi“.

La acelasi sinod s-a consfintit practica veche a Bisericii de a pune sfinte moaste în masa sfantului altar si în antimise (canonul 7).

[Sper ca am inteles corect intrebarea.]