Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Unii susțin teoria pură, iar alții pe cea practică (pe care de altfel o practică); cei care își susțin "practica" fac marea greșeală, subliniez "greșeală", de a găsi subterfugii și tot felul de explicații puerile, că ceea ce fac ei e bine, dând în cap celor care susțin ideea de "cum ar fi bine" și spunându-le "cine ești tu mă mucosule să vii să ne dai tu lecții, ai "binecuvântare" să vorbești, știi tu ce înseamnă ceea ce susții, ai trăit tu toate acestea pe care le susții"...bineînțeles judecând strâmb persona în cauză și în acest fel încadrând-o pe un nivel inferior nivelului său. De aici poate se vede cât de ușor tronează mândria de nu accepta ideea "ce este bine", dacă ea (ideea) nu este aceeași cu practica din terenul lui, idee care de altfel i-ar putea fi de folos. Poate de aici marea greșeală a celor care dau în cap adevărului și a dreptei credințe
|
Am citit odata, si apoi inca o data si inca o data, sa ma dumiresc mai bine, sa vad totusi unde este problema in sine, nu cea de suprafata, cea la care se face trimitere transant si fara echivoc.
Nu vreau sub nici o forma sa facem risipa de vorbe si nici filozofie. Iar daca cineva se simte frustrat de modul cum a inteles el un mesaj, este pur si simplu o perceptie eronata a mesajului.
Cand discutam de teorie, perceptia este foarte clara. Teoria ti-o poti insusi la orice varsta. Ea poate fi insusita papagaliceste, ca un "tocilar", sau aprofundand pe cat ii perimite "intelepciunea", textele cu pricina.
Cand vorbim de "INTELEPCIUNE", oricat ne-am considera de neindreptatiti, ea nu se poate dobandi decat in ani, prin proprie experienta. Iar asta nu insamna nimic altceva decat "PRACTICA". Partea cu "cine ești tu mă mucosule?...", repet este doar un mod de a ne exterioriza frustrarea, datorita lipsei de perceptie a mesajului. Toti avem nevoie unii de altii si nimeni nu neaga entuziasmul, puterea de munca, imaginatia si inventivitatea unui tanar. Dar pana la "Sfaturi duhovnicesti", cred ca mai e nevoie de ceva rabdare si ... smerenie pana la urma, ca tot vad ca se face aluzie catre... mandrie, deh! (Sper sa nu ni se aminteasca acum de varsta Mantuitorului, pe cand predica, fiindca ar fi o mare gafa. La marea majoritate a Sfintilor Parinti gasim greseli mai mici sau mai mari ale tineretii, tocmai prin lipsa de experienta si intelepciune, prin inselare in patima mandriei - vezi Sf Siluan, etc) Deci, Ovidiu, nu ma intelege gresit. Nu te face nimeni "mucos", si oricum, fie ca accepti sau nu, noi te iubim fiindca chiar de-ar fi asa, tu esti "mucosul" nostru, si gata!
"Adevarul", "Dreapta credinta", sunt cuvinte mari si nu le putem bagateliza. Intreaba "soimul" despre lume, nu cocosul care canta semet, dar orizontul lui se opreste la marginea tarcului...
Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Dacă ei ar recunoaște cu mâna pe inimă că normal ar fi așa cum spune BO și Sfinții Părinți, iar ei se plasează la un anumit nivel recunoscându-și astfel neputița sau starea în care se află, în cazul acesta nimeni nu ar intra în polemică cu ei. Dar când ei vin și legalizează plăcerea, facându-se adepți ai păcatului, dar fiind înșelați în același timp de ideea că ei nu păcătuiesc, aici e grav, iar păcatului cu curaj trebuie să-i spunem pe nume.
|
Vezi tu? E mult prea multa patima in vorbe si de aceea iti spuneam cu cateva mesaje mai in urma ca vorbele astea o sa-ti dea mult de furca in viata ta, fiindca vrajmasul nu doarme, ci scrie... si nu se lasa pana nu "ti-o coace"! Mi-e mila de tine fiindca eu stiu sigur ca intr-o zi o sa-ti amintesti de ce-ti spun acum.
Cine se face adeptul pacatului? Cine? Cine sustine ca e bine altfel de cum spun Sfintii Parinti? Cine? De ce rastalmacesti lucruri pe care, repet NU LE INTELEGI. Tu, Ovidiu, ca om obisnuit, te incadrezi in intregime in "Voia lui Dumnezeu"? Cum te simti, Ovidiu, cand un mesaj ne-la-locul-lui, te tulbura peste masura? Cumva topai de bucurie ca Dumnezeu iti trimite lectii binecuvantate de smerenie si te rogi pentru cel ce te osandeste pe nedrept? Dar cand tu la randul tau, intr-o proasta inspiratie (ca sa nu-i zic inselare si lipsa totala de duh sfant) tratezi superficial un interlocutor, ba poate chiar il jignesti si implicit il tulburi pentru o vreme, ti se pare ca ai contribuit cu ceva la comoara din viata vesnica viitoare, sau dimpotriva, constientizezi ca ai mai alunecat cateva trepte?... Care pacat e mai mare, Ovidiu, te intreb eu? Faptul ca iti revezi sotia dupa nu stiu cat timp si se intampla sa fie intr-o miercuri - sa zicem - ai o singura zi la dispozitie, sau pur si simplu "clocoteste" dorinta in tine, dar stii ca e totusi miercuri... Pur si simplu nu te poti abtine si... o faci
cu simtul vinovatiei... Sau cand faci pacatul "apostrofarii", al "tulburarii" altui suflet despre care nu stii nimic si care chiar daca este ACUM considerat mai pacatos, el poate oricand sa se smereasca si sa se mantuiasca, in timp ce noi ramanem la nivelul de "teorii experimentate pe altii"... Care pacat este... mai mare? Cand ti se pare ca "sezi", ai grija sa nu aluneci, Ovidiu!
Pe mine nu subiectul ma intristeaza pe aici, ci modul cum intelegem noi sa tratam o problema extrem de delicata si care nu poate fi luata paushal fiindca sunt unice si raportate la anumite imprejurari pe care Dumnezeu le cunoaste si le iarta mult mai repede decat pe celelalte pacate care le facem datorita altor slabiciuni, cu totul nebinecuvantate de Dumnezeu...
Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Nu putem vorbi de contracepție în ortodoxie, e inadmisibil, cine a mai pomenit de așa ceva? Aaa că sunt tot felul explicații lumești (boli, neputințe s.a.m.d.), nimeni nu dă în cap aceluia, dacă el recunoaște că greșește. Și chiar și așa nu avem dreptul de a judeca sau a îngrădi libertatea de alegere a apropelui nostru, dar avem dreptul de a mărturisi dreapta credință și mai avem un drept de a spune nu păcatului.
|
Hm! Pai ori e alba, ori e neagra? Dupa parerea ta nu are cum sa fie "gri"... Iata dar ca pana la urma tot duhovnicul este cel care dramuieste faptele, in raport cu imprejurarile, si ca nu vorbim aici de "matematica", ci de "imprejurari".
Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Așadar celor care defilează pe aici legalizând "plăcerea" le cerem îngăduință și milă, înțelegere și răbdare cu noi cei prinși de litera Legii, literă care de cele mai multe ori ucide dacă nu o aplicăm cu discernământ duhovnicesc, cu smerenie și iubire. Aici sunt de acord că poate nu aplicăm Legea cu dicernământ. Totuși, cerem înțelegere căci nu ne-am născut nici smeriți, nici iubitori, dar poate râvnitori spre adevăr. Poate cândva Dumnezeu va îngădui să gustăm și noi din smerenia, iubirea și discernământul celor mai învățați ca noi.
|
Cine face apel la "legalizarea placerii" nu cred ca merita luat in discutie. Dar noi trebuie sa ne ferim mai mult de noi insine, nu de eventuala "legalizare" a placerii. Nu stim noi cum lucreaza Dumnezeu. Mantuitorul Hristos a adus multa tulburare carturarilor si fariseilor tocmai prin faptul ca era vazut mai mult printre vamesi si femei usoare, dar mai ales cand le striga "Luati seama, ca multi dintre vamesi si pacatosi vor intra in Imparatia Cerurilor, si cei dintai vor fi cei de pe urma" (Daca ai mers duminica la Sf Liturghie, nu se poate sa nu fi auzit pilda si predica de "dupa"). Noi nu legiferam placerea, dar macar hai sa incercam sa fim vigilenti si sa starpim mandria. A "vorbi" despre astfel de lucruri mai mult decat ne permite propria constiinta, este lauda de sine si slava desarta. Mai intai sa vad cum stau eu la acest capitol, iar mai apoi sa vorbesc celorlalti despre virtutea abstinentei!...
Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Fapta omologează credința, nu vorba. Dacă vorbim aici nu înseamnă că facem creștinism.
|
Intelept ai grait. Spuneam mai inainte "Mantuirea nu vine pe internet!..."