[cristiboss56]

LUMINA SOARELUI

O mama impreuna cu copiii sai, o fetita si un baiat, se intorceau intr-o seara de la o ruda de-a lor, dupa ce statusera acolo toata ziua. Ajunsi in curtea casei, au vazut prin fereastra ca lumina era aprinsa. Atunci fetita a zis:
- Cum se poate una ca asta? Nimeni dintre ai nostri nu a fost acasa. Cine a aprins lumina?
Atunci fratele mai mare a raspuns:
- Poate ca tata a ajuns acasa!
Copiii au intrat in casa si s-au bucurat foarte mult cand au vazut ca intr-adevar tatal sosise acasa.
A doua zi era Duminica si au mers cu totii la biserica. Era o zi frumoasa si insorita, iar la intoarcerea spre casa s-a infiripat o convorbire intre copii si parinti. Tatal le zise:
- Dragii mei, ieri seara ati ghicit de indata ca eu am aprins lumina in casa. Acum, cand vedeti pe cer aceasta lumina stralucitoare a soarelui, puteti ghici cine a aprins-o?
Atunci baiatul a raspuns:
- Da! Daca nici macar o lumanarica nu se poate aprinde singura, a trebuit sa fie cineva care sa dea si soarelui lumina. Iar Acela nu poate fi decat Sfantul Dumnezeu, Cel Care a facut si Cerul si pamantul.

Soarele cand straluceste, lumina sa tuturora o arata,
Asa este si Dumnezeu prin bunatatea Sa nemasurata.