[maria32]

În prealabil postat de cristiboss56

“Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau” (Ioan 4,6-7). Femeia samarineancă a fost cuprinsă de confuzie şi îndoială de natură pur pământească: cum putea El, un evreu, să îi ceară ei, unei samarinence, de băut? Evreii nu aveau de-a face cu samarinenii. Şi mai mult, i-a spus că dacă ar fi ştiut cine este El, ea i-ar fi cerut lui apă, şi El i-ar fi dat apă vie. Cum putea să îi dea El ceva de băut? Nu avea cu ce să scoată apa, şi fântâna era adâncă. În termeni lumeşti acest lucru era imposibil. Şi ce fel de “apă vie” era aceasta? Hristos vorbea despre lucruri cereşti, spirituale; dar ea a înţeles în termeni pământeşti, lumeşti. Şi i-a spus lui Hristos: “Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? … Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4,11.13-14).

Cristi, ce-ai vrut sa subliniezi cu adaugirea pe care-ai facut-o mesajului meu?