Este cert că Al Ioan Cuza a accedat la putere susținut de franc-masonerie. Se cunoaște și loja: atotputernica (la acea vreme) lojă "Marele Orient", din care făcea parte și Napoleon al III-lea.
Fiind farmazon, Cuza a fost un inamic înverșunat al Bisericii Ortodoxe, așa cum șefii lui erau inamici ai Bisericii Catolice. Sunt mișcări care vizează subversiunea instituțiilor tradiționale: Biserica, Monarhia, Familia.
Pe de altă parte, dom colonel Cuza a pățit cu Oculta ceea ce, mai târziu, avea să pățească Ceaușescu cu Uniunea Sovietică: a crezut că se poate dispensa de cei care l-au adus la putere și care, de fapt, făceau jocurile. Înțelegerea a fost să guverneze 7 ani (septenatul, pe modelul farmazonilor de la Paris). Împlinindu-se termenul în anul 1964, omul pur și simplu nu a vrut să cedeze puterea, instaurând un regim personal (traiect pe care l-a avut și Napoleon cel Mic, marele lui mentor, care s-a făcut împărat). Masoneriei i-a luat 2 ani să-l dea jos, fiind necesară o coalizare stânga-dreapta, fenomen cunoscut în epocă drept "monstruasa coaliție" (asemenea coaliții stânga-dreapta fiind extrem de neobișnuite, dar, dacă-i ordin, cu plăcere !). Atât de mare era dorința Ocultei de a-l da jos pe maurul care și-a făcut datoria, dar care nu vrea să moară, încât reușita a surprins-o cumva nepregătită, dar, despre asta, cu altă ocazie.
|