Citat:
În prealabil postat de AlinB
O femeie care nu mai vrea sa fie desfranata are mai multe cai prin care poate evita asta.
Sa nu ne mintim ca alegand un compromis, din cauza poate a propriilor noastre slabiciuni, ne-am pus pe drumul cel bun.
Intentia buna, singura, nu e suficienta, trebuie si buna chibzuiala.
|
Ai dreptate si de data asta, atata doar ca in practica sunt putini/e cei care ar putea promite, chiar si lor insisi ca vor putea parasi definitiv desfraul ( adica mai pe sleau ca vor trai toata viata de acum inainte in castitate), si ca nu vor mai cadea niciodata, dar niciodata in ispita ( cel putin nu si cu fapta, ca cu gandul nici atat); poate doar dupa o anumita varsta la care "ne iarta Dumnezeu" pe toti de astfel de dorinte; sau doar cei care se calugaresc.
Alteceva vreau sa subliniez. Azi am avut o mica "revelatie" si oarecum mi s-a confirmat, si anume ca greutatile si situatiile dificile in care ne aflam, cateodata sta in puterea noastra sa le schimbam; chiar si oamenii care ne fac rau, daca putem sa ne indepartam de ei, sa-i evitam, sa nu le mai permitem sa ne faca rau, nu facem un pacat ca nu-i lasam sa ne batjocoreasca.
"Razboi duhovnicesc in casnicie" am inteles si eu intr-un final ca nu inseamna de fapt batai, injurii, amenintari, blesteme, sa nu te lase sa mergi la biserica, sa imparatasesti copiii, sa te "spurce" chiar inainte sau imediat dupa ce te-ai impartasit, etc. Aceste "nevointe", cred eu, daca refuzi sa le mai accepti, nu te condamna nimeni. Dumnezeu poate nu e chiar asa masochist.