Citat:
Īn prealabil postat de Fani71
Stau de 23 de ani in alta tara decat Romania si ma simt cum nu se poate mai la mine acasa.
Ba chiar simt o iritare cand ma intreaba vreun roman 'ai mai fost pe acasa?' vrand sa zica: in Romania. Acasa mea este acolo unde stau, unde imi este familia (sotul, copiii - in cazul meu si parintii, in fine, ei sunt in Germania). A numi acasa locul din care te tragi nu mi se pare corect. Daca stai intr-un loc si consideri acasa alt loc, se cheama ca suferi de dezradacinare, traiesti intr-un dezechilibru afectiv continuu. Asta nu este bine, si ar trebui remediat - fie prin intoarcere, fie prin incercarea de a te adapta si de a nu trai in trecut.
Este posibil si sa te adaptezi la situatia asta, pastrandu-ti si radacinile (caci altfel nu as mai scrie aici).
Este posibi sa fii fericit si sa te implinesti si in alta tara. Ba poti chiar sa folosesti 'exilul' ca avantaj spiritual, ca stimulent, etc.
Un crestin are ca patrie Imparatia, pana la urma.
|
Si eu ma simt ca acasa aici unde sunt, - altfel nu as fi putut sta mai bine de 20 ani - dar Romania exercita asupra mea o atractie extraordinara, care nu poate fi anihilata de nimic din ceea ce mi se ofera aici. In schimb simt ca Romania imi ofera tot ce imi trebuie.
Nu generalizez, spunand ca toti se simt atrasi de Romania. Si Pr. Arsenie Boca a spus: "
Multi vor pleca; putini se vor intoarce." Citatul este mai lung, dar nu continui, caci este prea dureros pentru cei, care nici nu-si pun problema intoarcerii. Fiecare, cum isi asterne, asa doarme.
Ma mai gandesc si la sintagma, pe care Sf. Seraphim Rose o repeta aproape obsesiv: "E deja prea tarziu". Exista deci lucruri care au un termen limita de realizare. Dupa expirarea termenului, va fi prea tarziu. Noi nestiind care e acest termen, trebuie sa ne grabim.