Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Orb si rau la inima, ignorant si posedat de duhul puterii vremelnice, bietule om nefericit si profund inselat in inima ta, cum se vede....
|
ISTORIA BĂUTURILOR ALCOOLICE
Băuturile alcoolice au fost folosite aproape în întreaga lume, încă din timpuri străvechi. Există consemnări ale folosirii acestora de către vechile civilizații încă din anul 6.000 î. de Hristos. Producerea vinului își are originea în Orientul Mijlociu, unde vița de vie dădea roade fără îngrijiri speciale. Vechiul Testament îi atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vița de vie, considerându-l și prima persoană care s-a îmbătat. În orașul sumerian Nippur, berea și vinul erau folosite că băuturi tonice, în scop medical încă din anul 2.000 î. de Hristos. Manifestările religioase ale vechilor egipteni și ale asirienilor include petreceri care durau zile de-a rândul și la care se consumau băuturi alcoolice. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al viței de vie și cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de știut faptul că un faraon ce a trăit acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic.
În Grecia, beția nu era un fapt cunoscut înaintea apariției noului zeu Dionysos (zeul vinului și al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea î. de Hristos, consumarea băuturilor alcoolice devenise o parte importantă a vieții de zi cu zi. Grecii au remarcat faptul că, deși vinul poate crea o stare plăcută, poate, de asemenea, să-l determine pe un individ să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-și iasă din minți. Filosofi greci, cum ar fi Socrate sau Platon recomandau cumpătarea și incriminau abuzul de alcool. Oricum, se știe că sfaturile lor au fost adesea ignorate, între cei care le-au ignorat aflându-se și Alexandru cel Mare, despre care se crede că ar fi murit în timpul unei petreceri, la vârsta de 33 de ani, după ce cucerise întreaga lume cunoscută. E posibil ca beția pe scară largă să fi dus la căderea Babilonului, în anul 539 î. de Hristos. Persii au atacat și distrus orașul în timpul unui festival când toți locuitorii erau beți. Romanii au fost familiarizați cu vinul de către greci și, cu toate că ei au cucerit Imperiul Grec, au fost de fapt cuceriți de cultura greacă, de zeii lor și de dragostea grecilor pentru consumul vinului.
Romanii au transformat sărbătorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, în latina) în manifestări de o amploare necunoscută la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare și de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul băuturilor alcoolice era răspândit printre reprezentanții claselor superioare și printre conducătorii Imperiului Roman, vânzarea și folosirea acestora ajungând până în Spania, Franța, Germania și în Insulele Britanice. Pe măsură ce luxul, avariția și ambiția au condus spre declinul Romei, lăcomia și băutura i-au aruncat pe împărați în decadență și moarte. Creștinismul a ajutat la instaurarea unei poziții moderate fața de consumul de băuturi alcoolice. Astfel, băuturile alcoolice s-au extins de la o țară la alta, fiind transformate în funcție de tipul de fructe existent și de gusturile locuitorilor: vodka obținută din cartofi în Rusia, whisky, bere, gin, coniac în Europa, berea în Insulele Britanice, „saki” în Japonia, „soma” în China, „chica” și „pulque” în America de Sud, romul în Insulele Caraibe. În sfârșit, oricine are acces (și o anumită preferință) la băuturile alcoolice.