Intr-o manastire era un calugar mai putin nevoitor, care nu isi indeplinea cu osardie indatoririle sale, manca pe saturate, dormea mult, insa nimeni nu l-a auzit niciodata pe acest calugar vorbind de rau sau cuiva impotriva. A venit si vremea ca acel calugar sa mearga la Domnul şi toti parintii, impreuna cu staretul s-au adunat in jurul patului muribundului. Acesta insa era linistit, iar fata ii lumina de bucurie negraita. Staretul impreuna cu parintii au facut rugaciune si au intrebat pe frate ce vede si cum e are fata luminoasa in momentul mortii, el, care nu a fost printre cei mai osarduitori frati. Acesta a raspuns ca ingerii au venit sa il ia, ca toate zapisele demonilor au fost rupte, pentu ca el toata viata o porunca a pazit: Nu judeca si nu vei fi judecat. Asa cum el nu a judecat pe nimeni niciodata, nici acum nu a fost judecat pentru ceea ce a facut in viata...
|