Superb comentariul!
Am intalnit si eu aceasta dispozitie sufleteasca si impietrire fata de semeni exact ca in pilda cu turma de porci.
Intr-o oarecare masura am cunoscut-o pe propria-mi piele printr-o atitudine rece pe care o aveam fata de bolnavi,suferinzi sau oameni cu probleme.
Acesti oameni ma enervau,ma sacaiau,chiar imi stricau dispozitia...Nu reuseam defel sa simt vreo farama de compasiune pt cineva bolnav,oricat imi era de drag(familie,prieteni).
Draga mea mama a suferit de mitrene atroce vreo 20 de ani;cand iti era lumea mai draga o apucau crizele:dureri violente,greata,voma,sensibilitate la sunete si lumina.
Ce credeti ca a avut parte de vreun ajutor sau suport cat am fost adolescenta?
Nu,eu ma comportam ca si individul din subteranul metroului,ma irita ca boala ei imi strica planurile,poate o si acuzam ca face prea mult caz de aceste dureri de cap.
Vestea buna este ca aceasta impietrire a inimii care se invarte intre egoism si orgolii nu are un caracter permanent ,iar iubirea de aproapele se dobandeste,se invata ,se acumuleaza.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|