Citat:
În prealabil postat de DragosP
Consider însă o maaaare măgărie (și-mi mai cer odată scuze pentru asta) publicarea unui mesaj privat fără consimțământul a(n)drisantului. Indiferent cine este acela și indiferent ce conține. Dumnezeu oricum știe. Vrem să știe și restul lumii? De ce? Și aici intervine partea cu gaura...
|
Mare adevăr ai spus.
Nu de mult timp am avut parte de o asemenea experiență, dar dacă răbdăm și noi un pic nu punem la sulfet toate fleacurile, trecem peste. Lucrurile sunt așa de simple, noi singuri le complicăm: nu trebuie să-l vedem pe adresant că a greșit, ci pe cel care l-a împins spre greșeală, la fel cum nu trebuie să-l vedem pe păcătos, ci pe cel care l-a împins în groapă. De aici și încercarea expeditorului căruia de mare folos i-ar fi să nu dea curs greșelii adresantului. Și astfel rupem lanțul slăbiciunii.