[Fani71]

Ma bucur, Alin, ca nu dispret este ceea ce simti pentru atitudinea mea. Poate nu iti inteleg eu bine stilul, insa el de multe ori imi da aceasta impresie. Greseala mea, poate.

Voi raspunde doar partial.

1) Problema cu accentuarea legaturii ortodoxiei cu nationalitatea.

Experienta mea de care intrebi:
Stau in occident de 23 de ani, am fost in tot acest timp la biserica (inainte de a avea copii, de cateva ori pe satpamana chiar), am fost activa in miscari ortodoxe de tineret (unde am intalnit tineri din multe tari si chiar continente), acum sunt profesoara de religie si vad zilnic mai multi adolescenti emigranti sau nascuti aici din parinti emigranti. Am vorbit cu multi despre acest subiect care ma intereseaza si chiar ma pasioneaza inca inainte de a avea si eu copii (am propus si un proiect de cercetare legat de asta la un moment dat, cu subiect lingvistic, dar nu a fost acceptat din pacate).
Am citit statistici si articole despre acest subiect.
Am putut compara parohii de tip uninational, care nu fac nici un efort de a introduce si limba locala, cu parohii ori multinationale care folosesc limba locala, ori parohii mai degraba mononationale dar care sunt deschise catre limba locala (fac slujba partial in franceza/germana/engleza etc)
Am prieteni din cam a treia sau a 4a generatie de rusi, care au facut parte din acest ultim gen de parohii, si care nu mai vorbesc in general rusa (sau poate cateva farame), sunt francezi dpdv cultural, dar sunt ortodocsi practicanti si foarte bine catehizati.
Pe de alta parte, observ ca tinerii crescuti in parohii de primul tip habar nu au de nimic, nici de Evanghelie, si de multe rori cum ajung la adolescenta nu se mai duc la biserica. In mod ciudat, credinta ortodoxa se pierde in astfel de cazuri chiar inaintea identitatii nationale, pe care e o mai pastreaza la modul nostalgic si destabilizant. Daca ai stii cate exemple cunosc!
Deci vezi, nu vorbesc in gol. Este meseria mea sa stiu asta, intr-un fel.

Si sigur, mai este si influenta societatii actuale, care disipeaza mintea si te indeamna la superficialitate. Asta actioneaza la ambele categorii, insa din observatiile mele, cei crescuti in duhul ortodoxiei locale (deci nu legate strans de una din natii) sunt mai imuni la asta decat ceilalti. Pentru ei, credinta si Hristos sunt miza, nu 'credinta SI natia'. Legatura credintei cu natia, desi voua din Romania poate sa vi se para stabilizatoare si un fel de liant, in practica mai degraba complica lucrurile si duce la pierderea credintei.

Cum ai putea 'accentua legatura' dintre ele? Pai, pur si simplu spunandu-le copiilor 'esti ortodox pentru ca esti roman'; sau chiar numai 'est roman si ortodox'; sau ducandu-i numai la o biserica unde totul este pe romaneste, cand ei la scoala vorbesc franceza. Sigur ca vor lega credinta de limba romana, si le va fi greu sa faca legatura intre ea si viata lor in societate.
Sigur, ai mei au si acasa rugaciuni ortodoxe in franceza, de la tatal lor. Si sigur, ii invat si rugaciuni pe romaneste. Dar nu accentuez legatura intre cultura romana si credinta.
Acum, sigur ca exista si contraexemple. Mare este Dumnezeu.

Dar in orice caz, mai este si problema limbii. Oricat de bine te-ai stradui sa-i inveti limba, daca nu au ei un talent si un interes deosebit, nu vor intelege bine limba bisericeasca. Chiar si cea romaneasca este mai arhaica, mai literara. Iar la rusi si la greci, este pur si simplu alta limba.

2) Problema identitatii nationale: faptul ca a aparut in sensul cunoscut de noi astazi abia dupa revolutia franceza, este un fapt istoric, pe care il poti verifica in carti. Noi am invatat sub Ceusescu alte chestii, pentru ca el vroia sa recupereze ideea de sentiment national inca de la Decebal. Dar el nu exista in acelasi sens ca pentru noi. La fel, se vorbea de lupta de clasa ca ferment.. O constructie ideologica.

3) Va mai urma, poate, cand o sa am timp, despre 'in Hristos nu este nici grec, nici iudeu'..