[Mihailc]

În prealabil postat de claudiadcd

Intr-adevar in Theotokarion sunt alte rugaciuni , canoanele sunt insa structurate tot pe 8 glasuri la fel ca in Octoih, la sfirsit exista si un Canon de Bucurie catre Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, rugaciunile sunt tare frumoase ,ajung pina in adincurile sufletului, ma bucur ca am luat cartea.

Mă bucur pentru bucuria ta!

Dacă ţara arde, noi, babele bibliofile, continuăm să ne piptănăm cu graţie.

Vă recomand fără rezerve:

Părintele Constantin Galeriu– Tâlcuiri la mari praznice




Tâlcuirile pe care le oferim din nou publicului românesc spre lectură au fost încredinţate de Părintele Galeriu paginii creştine a ziarelor „România Liberă” şi „Ziua”, pe întinsul a mai bine de zece ani. Această presă catehetică la care a consimţit generos şi cordial pastoraţia Părintelui Galeriu, chiar dacă, la prima vedere, ar putea fi încadrată grăbit la genul „gazetărie creştină”, reprezintă de fapt un corpus omiletic de-a dreptul uimitor, a cărui adâncime şi putere duhovnicească nu-şi găseşte nicăieri echivalentul. Sunt tâlcuiri redactate de Părinte în goană şi sub stresul amarnic al închiderii ziarului şi ratării apariţiei, ca urmare, textul n-a avut răgazul să devină calofil, iar ideilor le-a lipsit spaţiul de a se lăţi şi de a face „deltă” din semnificaţii. Presată şi de timp, strâmtorată şi de numărul restrâns al cuadraţilor, substanţa teologică a tâlcuirilor a fost constrânsă să curgă repede şi vijelios, scânteind printre stânci ca torentul unui pârâu de munte. De aici, poate, întinderea lor fericită, optimă, măsurată parcă de îngeri, şi cadenţa urgentă şi promptă a derulării secvenţelor discursului. Concise ca şi textele evanghelice, tâlcuirile par a fi mai curând „reportaje teologice”, teologhisite hipereconomic cu sufletul la gură. Acesta, şi nu altul, este tempo-ul „desfăşurătorului” tematic şi conceptual al fiecărei tâlcuiri, contrazis, însă, neaşteptat, de tonul general al textului, care parcă ar ţine morţiş să rămână aşezat şi moderat. Acest contrast voit este dovada precisă a înrudirii de fond, duhovnicească, a tâlcuirilor cu calmul paradoxal al scrierilor Sfinţilor Părinţi. Specific, de altfel, textelor patristice este tocmai această seninătate luminoasă şi strălucitoare care răcoreşte permanent ritmul încordat şi alert al naraţiei. În cuprinsul cărţii de faţă, rânduirea textelor Părintelui Galeriu a ţinut să asigure în primul rând distribuirea logică a temelor teologice angajate, eludând în mod deliberat data apariţiei şi cotidianul care a găzduit respectiva tâlcuire. Adoptând această strategie expozitivă, textele dedicate aceluiaşi praznic au putut fi grupate util în serii de teologhisiri tematice, al căror cuprins să poată evidenţia cititorului explozia semantică pe care o pot produce, de la o tâlcuire la alta, deplasarea accentelor şi variabilitatea asociativă.


http://cartianastasia.wordpress.com/...mari-praznice/