Singura concluzie la care am ajuns intre timp, este aceea ca grupurile de socializare, de orice natura ar fi ele, dauneaza grav mantuirii... Va rog sa faceti putin efort si sa observati cum evolueaza lucrurile in general. Intra omul mai intai, adus de cine stie ce vanturi, si-i pica nu stiu ce mesaj inspirat sub ochi, iar din acel moment crede ca L-a descoperit pe Dumnezeu. Toate cautarile se risipesc, iar el desluseste o luminita vaga pe care o substituie probabil chiar Luminii Intelepciunii divine. Isi face fara nici o rezerva cont si intra cumintel, pe varfuri, in vorba cu ceilalti, sa nu cumva sa tulbure linistea celor mai vechi. Mai apoi prinde curaj si se implica in discutii ceva mai complicate, poate nu neaparat fiindca se pricepe, ci pur si simplu fiindca se vrea util. Apoi se considera util, apoi se considera indispensabil si profund induhovnicit, dar calcand peste acele suflete cu care altadata se mandrea in prietenie...
Nu stiu... nici n-as vrea sa mai vorbesc despre mine... Cele mai mari conflicte pe acest forum le-am avut fiindca le luam apararea altora, nu fiindca cineva se lua de mine. La inceput imi era greu, fiindca nu eram nici obisnuit, nici calit... Mai tarziu, (slava unor sfinti iubiti - Sf Siluan, Sf Ignatie Briancianinov, Sf Antonie Marturisitorul, sau chiar dupa ce am ascultat de sute de ori "Palerinul rus") am inteles ca nimic nu e mai simplu decat sa induri umilinta din partea fratelui tau, fara sa raspunzi in acelasi fel. Dar n-am citit niciunde sa nu iau partea celui slab, celui oropsit, celui deja ingenunchiat, caruia inca i se mai trag shuturi. Aici inca mai trebuie sa lucrez la diplomatie, la rabdare, la "politica de apartheid"... Cateodata imi dau in petec si pornesc un duel pe fata, fara sa-mi pese de tabere, sau de influente... de dreapta... Asa am pierdut si voi pierde mereu fiindca - asa cum am spus-o cu multi ani in urma - din nu-stiu-ce-motive, cineva tine "cu ursu'". Si nu-i corect. Frate, ia sa vedem cum stau lucrurile cu adevarat? Cine-i ursu' asta? Cine-i oaia proasta? Cine-i dulaul din stana? Concret, toti vrem induhovnicire si mantuire, dar tinand bratele incrucisate, sau eventual aruncand bolovani in balta, nu-i o solutie... Stiu, e greu sa tii in mana o comunitate, dar daca fiecare intelege sincer ce inseamna sa se smereasca, sau daca nu intelege, macar sa accepte parerea cuiva unanim recunoscut ca drept si corect, si toate s-ar rezolva simplu, fara sa se ajunga atat de departe.
Cineva spunea ca cei care-au plecat, au plecat de buna voie, sau eventual nu le era locul lor aici. Eu nu vorbesc de buna-voie, ci asa ca si Cezar, dureros de urat, iar locul lor ar fi vrut sa fie aici, dar nu incapeau datorita unei singure persoane de cele mai multe ori. Iar asta intre frati ortodocsi. Nu e cuidat oare, sa se intample asa? Iar daca tot s-a intamplat o data, de doua ori, de trei ori si de cine stie cate alte ori s-a mai intamplat (eu am dorit sa raman, fiindca inca am simtit ca aici mi-e locul, si in seara asta am aflat ca nu sunt chiar singurul care am procedat astfel...), de cate ori mai lasam sa se intample. Nu ca ma gasesc eu nenea, sa pun piciorul in prag, si nici nu vreau sa para ca-l iau in brate pe Cezar, desi pe mine m-a impresionat sincer situatia lui. Eu vorbesc de femei care au plecat "mancand pamantul", iar cand ma mai apela la telefon, primul lucru care ma intreba despre forum era "Ce mai face BOSS-ul? Mai face victime?" Eu NU MAI VREAU VICTIME, fratilor. Toti suntem oameni, si fiecare merita tratat ca un rege daca vrem sa-l convertim la... smerenie.
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|