Hai să mai arunc și eu un bolovan, vorba lui Ovidiu.
Ce nu înțeleg eu este de ce, noi care participăm desigur la Taina Sfântului Maslu, unde ne rugăm și zicem "
în bunătatea Ta, Însuți slăbește, lasă, iartă Dumnezeule … orice a greșit și el și noi, ca un bun și iubitor de oameni Dumnezeu, iartă," nu suntem în stare să facem la fel când vine vorba de noi.
Să mai amintesc de Rugăciunea Domnească: "...așa cum și noi iertăm..."?
