[antiecumenism]

Parintele Cleopa- SFATURI DUHOVNICEŞTI

http://carteromaneasca.wordpress.com...-duhovnicesti/


"Ce-am păţit aici cu un preot, Calistrat Bobu! Era un preot foarte bun. Foarte bun. A trecut pe la o maică care trăia prin pădure, că în pădure erau vreo 50 de pustnici atunci, şi ea i-a spus preotului ăsta tânăr: „La voi nu se pogoară Duhul Sfânt, că aţi trecut pe stilul nou!”
Părintele Calistrat a venit acasă şi-i spune stareţului. Stareţul meu era din Sfântul Munte, ieroschimonahul Ioanichie, care m-a călugărit. El mânca numai sâmbăta şi Duminica. În celelalte zile, nimic. Sâmbăta mă întreba: „Ai oleacă de zeamă de varză şi oleacă de grâu fiert?” El a slujit 20 de ani Sfânta Liturghie singur şi se întărea numai cu Sfânta Împărtăşanie. Când s-a îndreptat calendarul, a postit 23 de zile. N-a gustat nimic până i s-au atătat Sfinţii Trei Ierarhi şi i-au spus să asculte de Biserică! Să ţină cum zice Biserica!
Odată slujea părintele Calistrat Bobu. Eu eram paraclisier. Anafora de la stareţ era albă şi dulce, iar de la părintele Calistrat, verzuie şi acră. Am întrebat:
− Părinte stareţ, de ce când slujeşte părintele Calistrat, anafora este verzuie şi acră?
− Măi, băiete, slujeşte cu îndoială! S-a dus la nebuna aceea de Isidora, care a făcut atâtea boroboaţe în mănăstire, şi ea i-a spus că nu vine darul Duhului Sfânt din cauza calendarului. Şi i-am spus că are s-o păţească, fiindcă el se îndoieşte că vine Duhul Sfânt!
Eram paraclisier. Când a chemat harul Duhul Sfânt, numai ce vede că agneţul s-a făcut carne, curgea sânge pe Sfântul Disc, pe Sfântul Antimis. Şi când se uită în potir vede sânge. Mă cheamă pe mine:
− Costică, ia vino încoace! Ce vezi?
− Vai, părinte Calistrat! S-a făcut carne şi sânge! Stareţul ţi-a spus că ai s-o păţeşti, să nu mai crezi în calendar, căci calendarul nu-i sfânt sau dogmă. El este un ceas al vremii. A mai fost îndreptat canonic înainte de câteva ori până acum.
Stareţul, când a venit, a pus să se citească Psaltirea la strană.
− Ei! Acum crezi că vine Duhul Sfânt şi preface Darurile?
− Iartă-mă, părinte! şi a căzut în genunchi.
− Ia uite! A venit Duhul Sfânt! S-a făcut carne! S-a făcut sânge! Te mai îndoieşti de acum, părinte?
− Cred, părinte, iartă-mă!
− Ia şi strânge Sfintele Taine!
Şi a făcut cu dalta o gaură în piciorul Sfintei Mese, că Sfânta Masă este mormântul Domnului, şi a îngropat acolo Sfintele Taine. Iar potirul l-a sfinţit din nou şi l-a spălat cu sfânta spălătoare şi Sfântul Antimis, toate. Şi am stat până s-a citit Psaltirea toată, patru ore, şi apoi a început Liturghia de la Sfânta Proscomedie: „Şi unul din ostaşi cu suliţa în coastă…” a luat-o de acolo. Şi a făcut Sfânta Liturghie şi nu s-a mai repetat.
− Vezi? Acum crezi?
− Cred, părinte!
Stareţul i-a dat canon 40 de zile. „De ce nu crezi, când eu îţi spun, şi te duci la babe să te înveţe despre calendar?” Asta a fost în anul 1932. În vara anului 1932 eram aici. Eu am venit în anul 1929 aici.
− Părinte, ce-i cu cei de la Slătioara? Ei spun că noi ne-am vândut credinţa.
− Stiliştii sunt caterisiţi de Sfântul Sinod, că ţin mai mult la calendar decât la dogmele Bisericii şi au căzut din ascultare.
− Stiliştii se laudă că ei au dreapta credinţă şi noi nu.
− Ei au într-înşii mândrie şi nesupunere.
În vara anului 1922 au venit din Sfântul Munte Stareţul Mănăstirii Xeropotamu cu câţiva călugări şi au făcut un pelerinaj prin ţară cu Sfânta Cruce, făcută tocmai din secolul V, de împăratul Marcian şi împărăteasa Pulheria, ce păstrează o mare parte din crucea Mântuitorului. Şi am sărutat Sfânta Cruce, udată cu sângele lui Hristos. De două ori am sărutat-o.
Cei din Muntele Athos ţin pe vechi. De ce nu au mers la stilişti la Slătioara, ci au mers numai la mănăstirile ortodoxe pe stil nou?
Au fost în multe locuri în ţară şi călugării în Sfântul Munte sunt pe vechi toţi; dar când m-am dus acolo, îi blestemau pe cei pe stil vechi din România. Că atoniţii nu s-au rupt de ascultarea Bisericii. Ei sunt pe vechi, dar ascultă de Sfântul Sinod din Grecia, dar grecii sunt pe nou, daţi din anul 1924. Ei nu fac diaconi, preoţi, biserici, nu fac nimic fără aprobarea Sfântului Sinod. Şi mi-au zis: „Spune stiliştilor de la voi că sunt eretici. S-au apucat să facă mânăstiri şi biserici fără voia Sfântului Sinod”.
N-am fost eu acolo? N-am slujit cu ei? Cei de pe vechi nu slujesc cu noi, dar cei din Athos au slujit. Ne-am împărtăşit cu ei. Îi au ca pe nişte păgâni pe cei cu stilul vechi de la noi. Rămân exact ca lipovenii din Rusia!
Calendarul nu-i sfânt! M-am dus la instalarea mitropolitului la Iaşi şi le-am vorbit. Am vorbit în mitropolie de atâtea ori, erau mii de oameni. Erau episcopi şi mitropoliţi, dar m-au pus pe mine să vorbesc. La sala de mese, unde erau atâtea oficialităţi, am vorbit aproape o oră.
A doua zi am vorbit la Facultatea de Teologie din Iaşi şi le-am arătat cum calendarul cel vechi a mai fost îndreptat până acum. Le-am arătat şi anul şi luna şi timpul; şi când va mai rămânea în urmă − cum spune în Pidalion −, iar se va îndrepta. Calendarul este un ceas al vremii.
Pentru calendar să ne sfădim?"