Citat:
În prealabil postat de Eugen7
Frate fii barbat, ai spus ceea ce te-a indemnat inima, constiinta.
Consider ca trebuie sa facem diferenta intre scop si rod, caci "rostul" dupa parerea mea este cam ambiguu, cuprinde atat scopul cat si rodul.
Consider ca, in cazul sotilor, este delicata "separarea" intre scopul manifestarii iubirii trupesti sexuale (eros) care este mantuirea si rodul manifestarii iubirii trupesti sexuale (eros) care sunt pruncii, insa trebuie facuta pentru a nu lega indisolubil conditional mantuirea sotilor de nasterea de prunci.
Semanatorul seamana samanta dar unele seminte rasar, altele nu... consider ca asa este si cu iubirea trupeasca sexuala (eros) a sotilor. Chiar daca rodul lipseste asta nu inseamna ca semanatorii nu sunt buni sau nu si-au atins scopul... caci scopul lor a fost semanatul, sa duca la bun sfarsit lucrarea de semanare.
Desigur ca semanatorul nu este "lipsit de vina" daca samanta nu rasare din cauza lui, fie ca seamana inadecvat (arunca samanta unde nu trebuie, sau nu pregateste corespunzator terenul, conditiile prielnice), fie ca nu doreste sa rasara samanta si o striveste... sau daca samanta rasare taie rodul...
Situatia este delicata.
Doamne ajuta.
|
Eugen, eu cred ca mai este un aspect de semnalat.
Scopul unirii dintre soti (pe toate planurile), daca este in final mantuirea, nu este numai exprimarea si trairea dragostei. Este si realizarea in toate planurile, incluziv fizic, a imaginii unirii dinter Hristos si Biserica, sau in plan personal, dintre Dumnezeu si om.
Caci daca unirea dintre soti pe toate planurile (deci inclusiv sexual) este
chip al unirii dintre Dumnezeu si om, acest lucru este un simbol viu si duce si el la mantuire. Daca este trait in dragoste adevarata. (Insa, daca este chip al unirii omului cu Dumnezeu,
oricum trebuie trait in dragoste adevarata, jertfelnica, nu in dragoste sentimentala, egoista, posesiva etc). Si mai (re)adaug ca a se uni fizic intre soti nu este o pura 'cautare de placere', desi placerea isi are si ea rostul si rolul ei. Daca este asa, atunci probabil ca nu vine din dragoste adevarata.
As mai vrea sa adaug ca desi rodul firesc pentru unirea trupeasca este zamislirea, acest rod nu numai ca nu este intotdeauna dat, dar cred se poate ajunge si la situatia unui cuplu care nu mai poate zamisli. Chiar la cuplurile care nu sunt sterile, cred ca 'rodul firesc' nu inseamna interzicerea de vreun fel a limitarii numarului copiilor. Inseamna doar ca (in afara de motive foarte serioase, cum ar fi prezenta pericolului de boli genetice sau psihice care ar putea fi transmise copiilor, venite dintr-un tratament gen chemioterapie sau din familie) in mod firesc, un cuplu ar trebui sa nu refuze ca relatia lor trupeasca sa duca la zamislirea de copii. Dar de
cati copii.. Asta cred ca poate fi lasat si la latitutinea cuplului sa hotarasca acest lucru, dupa discernamantul duhovnicesc dat de Dumnezeu si dezvoltat de viata in Biserica (si sigur, duhovnicii pot ajuta).
Fiindca scpul final nu este sa ai cati mai multi copii, cum ziceai si tu, ci
mantuirea tuturor membrilor familiei.
Mai aduc o situatie ca exemplu: un cuplu care a avut deja copii (sau nu a avut) si ajunge la varsta sau in situatia cand nu mai poate procrea (menopauza la femei, sau sa zicem ca din cauza unei tumori a trebuit sa fie indepartate trompele, sau alte motive). Eu
nu sunt de acord cu unii care zic ca in acest caz, sotii ar trebi sa traiasca in abstinenta. In cazul lor, rodul unirii lor fizice a avut deja loc, iar acum ei pot continua sa traiasca scopul unirii, (de care ziceam mai sus).
Dupa parerea mea, asa stau lucrurile si cu un cuplu care a avut deja copii si isi da seama ca si-a atins limita, ca nu mai poate creste mai multi.
Iar aici, eu sunt de parere ca un fel de contraceptie (neabortiva) este nu numai permisa prin pogoramant (caci asta fac multi duhovnici) ci chiar foarte buna, o utilizare a inteligentei si a discernamantului pe care ni le-a dat Dumnezeu.