Continuare:
Icosul al 5‑lea:
S‑a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu noului mucenic Valeriu şi i‑a zis: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Iar noi, crezând cuvintelor ei, ale Maicii lui Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată, vă lăudăm, sfinţilor, cu laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, că veţi fi martori ai biruinţei Fiului lui Dumnezeu;
Bucuraţi‑vă, că în momentele de ispită vă cerem ajutorul mereu;
Bucuraţi‑vă, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că în temniţe şi deportări ca nişte îngeri aţi vieţuit;
Bucuraţi‑vă, că pentru adevăr v‑aţi învrednicit să suferiţi;
Bucuraţi‑vă, că din pilda voastră iau putere să reziste cei prigoniţi;
Bucuraţi‑vă, cei ce cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi îndeletnicit;
Bucuraţi‑vă, că prin pătimiri îndelungate pe scara raiului v‑aţi suit;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi simţit harul lui Hristos ca o putere nebiruită;
Bucuraţi‑vă, că El nicio lacrimă a voastră nu a lăsat‑o nerăsplătită;
Bucuraţi‑vă, că după ce aţi urcat muntele suferinţei v‑aţi odihnit;
Bucuraţi‑vă, că cetele sfinţilor cu mare cinste v‑au primit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 6‑lea:
„Doamne, Ţie îţi închin toată suferinţa mea. Pe cei ce m‑au torturat iartă‑i, miluieşte‑i şi‑i sfinţeşte pe dânşii. Iar dacă au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata să le dau, căci comoara sufletului şi a minţii e să iubeşti, pentru a putea ierta”, s‑a rugat Ţie, Hristoase, părintele Vasile Pătraşcu, povăţuindu‑ne să îi iertăm pe toţi vrăj*maşii şi prigonitorii noştri, pentru a‑Ţi putea aduce cântarea de laudă: Aliluia.
Icosul al 6‑lea:
Cu limbă de moarte noii mucenici ne‑au cerut să nu îi răzbunăm, arătându‑ne că răzbunarea e doar a Ta, Doamne, şi că doar prin iubirea vrăjmaşilor noştri vom putea păstra în inimile noastre harul Sfântului Duh. Iar noi, dascăli ai iubirii de vrăjmaşi avându‑i pe noii mărturisitori, le aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că văzând pilda voastră să vă urmăm ne ostenim;
Bucuraţi‑vă, că ruşinaţi fiind de răbdarea voastră răutatea şi ura le părăsim;
Bucuraţi‑vă, că prin smerenia voastră pe unii torţionari i‑aţi îmblânzit;
Bucuraţi‑vă, că aceştia au cunoscut că în inimile voastre Hristos S‑a sălăşluit;
Bucuraţi‑vă, că pentru rugăciunile voastre în adevăratul Dumnezeu au crezut;
Bucuraţi‑vă, că prin voi fiii risipitori pe Tatăl ceresc L‑au cunoscut;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne‑aţi învăţat ca pe vrăjmaşi să îi iubim;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi ca prin iubire să îi biruim;
Bucuraţi‑vă, că puterea iertării v‑a fost leac pentru suflete şi v‑a întărit;
Bucuraţi‑vă, că plinind porunca iertării aţi ajuns în raiul preadorit;
Bucuraţi‑vă, că prin faptele voastre aţi mărturisit că Evanghelia poate fi urmată;
Bucuraţi‑vă, că celula întunecată a devenit prin rugăciune cămară luminată;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 7‑lea:
Văzând cu duhul mai înainte adormirea sa şi mai apoi, după cincisprezece ani, adormirea soţiei sale, părintele Ilie Lăcătuşu ne‑a arătat că Dumnezeu a rânduit ca sfintele sale moaşte, întregi şi neputrezite, să nu zacă în mormânt, ci să fie scoase la lumină, pentru a fi puse la închinare. Şi noi, auzind mulţimea minunilor de tot felul făcute de Dumnezeu prin părintele Ilie, Îi cântăm: Aliluia.
Icosul 7‑lea:
Când de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi li s‑a cerut deţinuţilor să intre în apa îngheţată a deltei, ca să adune stuf, şi paznicii erau pregătiţi să îi împuşte pentru nesupunere, s‑a auzit glasul părintelui Ilie, care a zis: „Să intrăm în apă, că Mai*ca Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate ne*vă*tă*maţi. Că altfel vom fi împuşcaţi”. Şi, pentru credinţa lui, a apărut soarele care a alungat gerul, încălzindu‑i, şi, deşi au muncit multă vreme în apă, nu s‑au îmbolnăvit, căci i‑a acoperit harul Sfântului Duh. Iar noi zicem cu uimire aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că aţi cerut ajutorul sfinţilor şi, primindu‑l, v‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că asemenea sfinţilor mucenici din vechime aţi pătimit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei apăsaţi de neputinţe de tot felul îi ocrotiţi;
Bucuraţi‑vă, că pe cei biruiţi de povara deznădejdii îi ridicaţi;
Bucuraţi‑vă, trâmbiţe care mustraţi păcatul, arătând calea cea dreaptă;
Bucuraţi‑vă, că urechile inimilor noastre aud a voastră şoaptă;
Bucuraţi‑vă, că pe cei păcătoşi îi chemaţi la pocăinţă;
Bucuraţi‑vă, că schimbându‑şi vieţile varsă lacrimi de umilinţă;
Bucuraţi‑vă, că sufletele rătăcite le chemaţi la Biserica cea adevărată;
Bucuraţi‑vă, că celor care vă cer ajutorul le răspundeţi de îndată;
Bucuraţi‑vă, că părintele Ilie Lăcătuşu mărturiseşte harul care v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei ce s‑au închinat la sfintele voastre moaşte i‑aţi sprijinit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 8‑lea:
Semn dumnezeiesc I‑au cerut lui Hristos cărturarii şi fariseii, dar El le‑a răspuns că, dacă nu vor crede în învăţătura lui Moise şi a proorocilor, nu vor crede nici dacă ar învia morţii. Iar noi, vă*zându‑i pe urmaşii fariseilor batjocorind minunea neputrezirii sfintelor moaşte ale părintelui Ilie Lăcătuşu şi tăgăduind mi*nu*nea izvorârii de mir şi de bună‑mireasmă din moaştele pătimitorilor, nu ne smintim, ci prin ele ne întărim în credinţă, cântându‑I lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 8‑lea:
De multe ori au izvorât mir din unele sfinte moaşte ale mucenicilor şi mărturisitorilor, la care închinându‑se unii bolnavi au primit vindecare. Cum să înţelegem, Doamne, această minune? Nepricepuţi suntem şi ne e teamă că, pentru puţinătatea credinţei noastre, nu suntem vrednici de asemenea daruri. Dar ştim că bineplăcut Îţi este să îi lăudăm pe aceşti robi aleşi ai Tăi şi, de aceea, zicem:
Bucuraţi‑vă, că mari şi grabnici făcători de minuni v‑aţi arătat;
Bucuraţi‑vă, că prin rugăciunile voastre cei suferinzi de boală au scăpat;
Bucuraţi‑vă, că răsplătindu‑vă ostenelile Hristos v‑a proslăvit;
Bucuraţi‑vă, că sfintele voastre moaşte în toată lumea le‑a împărţit;
Bucuraţi‑vă, că la Iaşi de mai multe ori mir şi bunămireasmă au izvorât;
Bucuraţi‑vă, că această minune în multe mănăstiri şi biserici s‑a mai văzut;
Bucuraţi‑vă, că de mireasmă cerească pe credincioşi i‑aţi umplut;
Bucuraţi‑vă, că ritorii care batjocoreau darul dumnezeiesc au tăcut;
Bucuraţi‑vă, că înţelepciunea cea deşartă a defăimătorilor o aţi ruşinat;
Bucuraţi‑vă, că pe cei slabi în credinţă i‑aţi întărit;
Bucuraţi‑vă, că auzind aceasta credincioşii s‑au veselit;
Bucuraţi‑vă, că cei ce se împotriveau cinstirii voastre au amuţit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 9‑lea:
A venit pe pământul românesc părintele Ivan cel străin, pentru ca predania Mănăstirii Optina să aducă şi aici roade de mare preţ. Şi, lăsându‑se mistuiţi de focul rugului aprins al rugăciunii lui Iisus, mulţi robi ai lui Hristos au răbdat cu curaj răzbunarea diavolească, căci au fost aruncaţi în temniţă, unde I‑au cântat lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia.
Icosul 9‑lea:
„Ai vrut să dai foc comunismului cu Rugul aprins”, i‑a spus acuzator anchetatorul părintelui stareţ Daniil de la Rarău, mărturisind fără să vrea că cea mai importantă rezistenţă împotriva duşmanilor Sfintei Biserici este rugăciunea şi nevoinţa. Iar noi, vrând să aprindem candela inimilor noastre cu acest foc dumnezeiesc, vă zicem vouă, celor ce aţi urcat pe treptele rugăciunii ca sfinţii din vechime:
Bucuraţi‑vă, ruguri aprinse de focul nematerialnic al rugăciunii;
Bucuraţi‑vă, că fiind înţelepţi ca şerpii aţi dărâmat idolii minciunii;
Bucuraţi‑vă, că cei puternici ai lumii acesteia de voi se temeau;
Bucuraţi‑vă, că în arena muceniciei sfinţii îngeri vă încurajau;
Bucuraţi‑vă, că prigonitorii să vă îngenuncheze nu au reuşit;
Bucuraţi‑vă, că la vreme de ispită cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, chipuri senine care răspândiţi lumina Filocaliei;
Bucuraţi‑vă, că ne chemaţi să urmăm predania sfinţeniei;
Bucuraţi‑vă, că zeghea voastră a fost mai preţioasă decât odăjdiile aurite;
Bucuraţi‑vă, lumânări care aţi ars pe altarul vieţuirii curate;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi să ne luptăm cu poftele trupeşti;
Bucuraţi‑vă, că ne izbăviţi de ispitele diavoleşti;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul 10‑lea:
La Baia Sprie, pregătindu‑se să prăznuiască în adâncul pământului Învierea lui Hristos, deţinuţii desenau pe pereţii minei semnul crucii, spunând: „E semnul izbăvirii şi vrem să‑l vedem peste tot. Noi suntem creştini şi credem că şi de la crucea Domnului putem primi ajutor”. Şi, fără să se teamă să mărturisească credinţa în Hristos, Îl lăudau pe Dumnezeu, căruia noi Îi cântăm: Aliluia.