Citat:
În prealabil postat de Tomita
Daca este sa plec, atunci cand nu imi voi mai permite financiar sa stau in Bucuresti, nu ma duc la manastire cu inima grea si lipsa de nadejde..doar ca nu ma duc de bunavoie...am cam obosit sa schimb locul...dar asta e...daca alte optiuni nu vor fi.
Nu stiu daca voi face acest pas dar este posibil ca alti, multi, sa-l fi facut deja.
Poti ajunge la manastire si din constrangere, nu numai de bunavoie. Sunt cazuri cand cei care s-au dus fortat au ramas si sunt cazuri din cei care s-au dus de bunavoie care au plecat.
|
In cazul in care vei fi ramas fara optiuni, daca te impinge doar lipsa, atunci du-te ca simplu muncitor. Daca va fi sa ramai nu va fi nici o problema sa te razgandejsti.
In plus, manastirile care "angajeaza" mireni sunt mai aproape de sensul vietii duhovnicesti decat cele in care calugarii muncesc precum robii, iar indatoririle raman pentru timpul liber (cumva, un fel de burlacie de obste in care se urmareste tot indestularea si slujirea trupului).
Exista desigur si o categorie de mijloc, in care se imbina dreapta socoteala cu nevointa, dar trebuie sa alegi cu grija.
Si inca un lucru: exista si stareti care au alunecat de la menirea lor si au devenit MANAGERI; mai practica si hipnoza. Un cuvant urat pentru o fapta urata. De aceea te rog sa alegi varinata muncitorului, macar pentru 2 luni pana vezi cu ce se ocupa lumea pe acolo. Nu te indemn sa cazi in judecata, te indemn sa discerni. Eu unul a trebuit sa ajung prin Athos, si nu la romani ci la greci, ca sa pricep diferenta intre burlacie si monahism.