Asa e OvidiuO; nu am cum sa vad ce e in sufletul fiecaruia. Presupun doar.
Sa ma explic: a juca rolul celui bun nu inseamna a juca un rol la teatru, ci a fi perceput drept bun de ceilalti, pentru ca buni suntem in interior. Asa credem noi. Eu am vazut ca un om, cat de rau, in interiorul lui tot bun se vede. Doar Dumnezeu ne face sa ne vedem greselile, caci fara el am crede ca suntem niste sfinti cu totii.

In ceea ce priveste pe vrajmasi, ei, fara sa stie, imi fac un serviciu, punandu-ma la incercare creind situatii grele, din care probabil ca numai eu am de invatat si de castigat, in timp ce ei se incarca de pacate. Asumandu-si acest rol (nu ca la teatru!) in viata mea, de fapt, fara sa stie, se pun in slujba binelui.

Da, Mirela, la acel examen de viata m-am referit.

Si apoi era doar un raspuns referitor la cum sa-i privim pe vrajmasi, pentru a-i putea iubi