Citat:
În prealabil postat de andreicosmovici
Să stabilim un lucru: plăcerea este patimă? Eu tind să cred că nu. În anumite condiții, plăcerea poate să ducă la patimă, dar asta este altceva. Altfel, de ce să se oprească mama de la activitatea sexuală din timpul sarcinii, care este însoțită de plăcere, și să nu se oprească și de la mâncat, care de asemenea este însoțit de plăcere?
|
Domnule andreicosmovici asertinuea dvs pare a avea o tenta pertienta insa este o isiruire de sofisme si nicidecum silogisme. Sunt situatii in care placerea fireasca devine pacat si patima. Cand suntem satui si inca mai mancam de dragul placerii gustului mancarii ... da este pacat. Intocmai si cu placerea sexuala fireasca in perioada graviditatii si a alaptarii.
Un barbat de 90 kg ce cantitate de mancare trebuie sa cosume intr-o zi pentru a-si satisface necesitatile nutritionale? Unui prunc de un an ce procent din aceasta cantitante ii este suficient pentru satisfacerea nevoilor nutritionale dintr-o zi?
Intocami trebuie privite lucrurile si cu placerea sexuala in ceea ce priveste pruncul in perioada graviditatii si a alaptarii. Impactul hormonal, psiho-somatic este foarte puternic asupra pruncului.
Doamne ajuta.