Nu știu dacă despre suflet e vorba aici. Mi se pare mai degrabă o încercare de a explica realitatea conștiinței ca fiind determinată de materie, respectiv de procesele care au loc în creier. Faptul că se afirmă că acea informație nu se pierde nu înseamnă și că ea nu s-ar descompune, disipa. Iar revenirea ei după trecerea prin moartea clinică cred că înseamnă tocmai relația de determinare pe care o are cu neuronii (respectiv că e determinată de aceștia).
Pe când sufletul este indivizibil, imaterial, existând întreg și după ce trupul putrezește.

Totuși, nu sunt sigur că am înțeles bine teoria expusă.