În prealabil postat de VladCat

Inițial am postat fragmentul acesta ca mesaj pe un topic mai vechi dar ulterior am realizat că ar putea implica discuții de sine stătătoare. În orice caz sper să fie de folos celor care îl citesc fiindcă pe mine m-a ajutat mult.

Din „Langa Parintele Porfirie”
Editura Bunavestire 2002

Într-o după-amiază de vară, stăteam aşezaţi sub un brad, ascultînd cuvintele Părintelui, cîţiva tineri, şase-şapte prieteni, pe atunci necăsătoriţi: „Să nu vă chinuiască problema opţiunii între căsătorie şi celibat.

Uneori sunt zile cînd simţiţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alteori aceste dorinţe scad în intensitate fiindcă simţiţi dorinţe dumnezeieşti, mai înalte decit căsătoria.

Cînd vin ispitele trupeşti, să nu încercaţi să le alungaţi cu forţa, fiindcă satana profită şi le face şi mai atrăgătoare şi astfel vă vatămă. E mai bine să le înfruntaţi cu calm şi să le transformaţi dorinţele din păcătoase în curate. Să vă spuneţi vouă înşivă: Poate ne vom căsători şi vom gusta din plăcerile căsătoriei, aşa cum vrea Hristos. Iar cînd vă vin din nou dorinţe de feciorie, să le primiţi cu recunoştinţă, cultivînd în taină arta sfinţirii.

La un moment dat cumpăna va înclina într-una din părţi. Unii încearcă să se sfinţească, luptîndu-se cu patimile şi păcatele lor, iar alţii, iubindu-L pe Hristos şi voia Sa. Cei dintîi izbîndesc puţine lucruri, fiindcă lupta lor devine foarte rece şi dură. Ceilalţi izbîndesc mai multe, fiindcă, iubindu-L pe Hristos, patimile păcătoase îşi pierd farmecul şi tăria, în faţa bucuriei iubirii lui Hristos, pe care o trăiesc.

Cînd se luminează de ziuă şi lumina soarelui va pătrunde-n odaie, în mod firesc întunericul se risipeşte”. Părintele se opri şi părea că se gîndeşte la ceva. Apoi grăi din nou: „Poate că n-ar trebui să vă spun asta, însă o să vă spun. Un om poate ajunge la o vîrstă înaintată şovăind încă între căsătorie şi celibat. Atunci satana îl va ataca cel mai dur, punîndu-i în suflet o mare nelinişte şi facîndu-l să-nceapă imediat să-şi caute o soţie, să pună pe alţii să-i găsească, iar aceia să rîdă de el, astfel încît se îmbolnăveşte sufleteşte. De aceea vă spun să nu vă lipiţi de întrebarea: Căsătorie sau celibat? In loc să vă consumaţi, încercînd zadarnic să vă daţi răspuns vouă înşivă, sîrguiţi-vă mai bine să-L iubiţi din tot sufletul pe Hristos, iar El vă va da, la timpul potrivit, răspunsul ce se potriveşte sufletului vostru, pe care-l veţi primi fără grabă şi supărare, ci în linişte şi cu mulţumire. Aşa vă veţi elibera pentru totdeauna de această întrebare şi veţi păşi pe un drum anume, slăvindu-L pe Dumnezeu”.

Unui prieten de-al meu care şovăia între căsătorie şi feciorie, Părintele i-a oferit nenumărate perspective de mîntuire şi l-a eliberat de neliniştea acestei dileme, încă înainte de a fi ales ceva, spunîndu-i: „Nu te chinui zadarnic, silindu-te să hotărăşti acum ce vei alege. Eliberează-te de acest gînd obsesiv şi îndreaptă-ţi toată atenţia spre cum să-L iubeşti pe Hristos, Care te iubeşte.

Toate ale lui Hristos sînt – trecutul, prezentul şi viitorul nostru – în care se vădeşte Pronia Sa, pînă în cel mai mic amănunt al vieţii noastre. Poate îţi vei întemeia o familie, poate însă te vei duce, unde vei voi, să te afieroseşti. Poate însă nu vei face nimic din acestea, ci vei rămîne la tine acasă, aşa cum eşti acum. Şi tot te vei mîntui. Ajunge să-L iubeşti pe Hristos. Hristos îţi va oferi soluţia care ţi se potriveşte cel mai bine şi care va vorbi desluşit sufletului tău. Nu te necăji, căci şi acum te afli tot pe drumul lui Hristos”.

http://tainacasatoriei.wordpress.com...e-sau-celibat/