Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Zilnic aud înjurături. Zilnic, și nu o dată. Oriunde. În toate mediile sociale. Înjură bărbații (de mult !), mai nou înjură femeile. Înjură oameni cu tâmple albe. Înjură țânci. În traficul rutier, e potop de înjurături și gesturi obscene. În transportul în comun, la fel. Nu scapi nici când intrii în bloc: în lift, pe pereți, peste tot: înjurături și măscări. Sunt pe garduri, pe stâlpi, pe străzi. Nici la pădure nu scapi, mai vezi câte una scrijelită pe copaci. Tot mai des, aud înjurături chiar și la radio. Înjurătura devine normă.
Despre acest lucru, am scris aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...re-injuratura/
Nu mai pot să sufăr înjurăturile. De ce se înjură în halul ăsta ? OK, înțeleg: e greu să duci o viață în castitate. E greu să ții posturile. E greu să vii duminica la biserică. E greu să spui rugăciunea de seară, să nu bârfești, să nu te îmbeți până cazi sub masă, etc. Dar ce o fi chiar așa de greu să te abții de la a înjura ? Cât de scârboase trebuie să i se pară lui Cristos înjurăturile noastre! El ne aude de fiecare dată și ne întreabă: "de ce înjuri, copilul Meu ?" Pentru ce să Îl plesnim astfel, peste obrazul Lui înlăcrimat de păcatele noastre ? De dragul Lui, să nu mai înjurăm niciodată ! |
Si eu m-m saturat. M-am saturat rau de tot, nici nu-mi mai vine sa ies din casa cateodata din cauza asta. Si mama mea si rudele mele care au locuri de munca in care vorbesc mai mult cu oamenii s-au obisnuit tot asa, sa vorbeasca vulgar si sa injure, aproape devenind o norma, expresii normale. Imi vine sa fac cum fac copiii aia rasfatati, cand aud ceva ce nu-mi place sa incep sa tzip pana inceteaza cu spurcaciunile spuse. Dar imi fac nervi, plec din preajma lor/ii evit, evit sa vb cu ei... Dar pe strada, in trafic, in supermarketuri... peste tot, o avalansa de injuraturi pe care nu le poti evita. Si, vb dvs, si-n scarile blocurilor si pe blocuri, pe garduri, peste tot numai injuraturi.
Si apropos de copii, datorita injuraturilor atat de spurcate parca nici nu mai sunt copii... e oribil.
Mi-aduc aminte, spunea odata un preot intr-o predica de faptul ca iubirea de oameni este greu de infaptuit pt ca in zilele noastre nici macar nu ne toleram, preferam sa ne izolam si si ne evitam om cu om pe strada. A continuat predica vbind despre iubirea de semeni, in fine... imi amintesc acum ce zicea si sunt absolut CONVINSA ca motivul acestei raceli intre oameni o reprezinta injuraturile si vulgaritatea. Nici nu stii de unde auzi cate-un cuvant d-esta, si cea mai educata persoana poate vorbi ca un marlan.Cunosc si eu astfel de persoane cu CV-uri care-ti taie rasuflarea, dar care vorbesc ca la usha cortului... Sau poate in timp ce stati si vorbiti (pe strada, in casa, etc) se aude de nu-stiu-unde cate o expresie de-asta extrem de vulgara care stanjeneste toata conversatia... si de multe ori cand am dat de pomana pe strada mi s-a multimit folosind expresii extrem de vulgare, va spun sincer ca de asta de multe ori si evit sa dau, ma gandesc "n-o scoate acuma o duma de-mi vine s-o iau la fuga"...
M-am saturat, mai bine as manca mere paduretze toata viatza, ca tot ar fi mai dulci decat sa aud si sa vad injuraturi tot timpul.
In biserica insa este minunat, lumea nu injura acolo- nici adulti, nici copiii- si nu sunt injuraturi scrijelite pe nicaieri. E asa un stres cu injuraturile astea ca unul din motivele pt care imi place sa ma duc la biserica (si ma duc de cate ori pot) asta este- nu injura nimeni.