Sa ramanem crestini!
- Preot Ioan STEFANESCU.
Data: Octombrie 26, 2007
Print Email
Chiar si atunci cand suntem ispititi si amenintati,
Se pare ca binele a intrat azi intr-un impas, ca de la un anumit grad, nu mai poate invinge singur, raul. De aceea, i s-a dat, din dragostea lui Dumnezeu, calea harului, pe care-l poate obtine prin rugaciune si prin ajutorul sfintilor - orice om. La acest har ne indeamna Sf. Ap. Pavel cand zice: “intareste-te in harul lui Dumnezeu”. In lupta morala, dintre bine si rau, Apocalipsa pune in balanta, cu greutate hotaratoare: jertfa ingerului - simbolizata in fumul de tamaie si in rugaciunile sfintilor. Amandoua marturisesc despre inalta depasire de sine, si revarsare a iubirii in universul creatiei, pentru a contrabalansa pacatul, care, in esenta lui, este: intoarecerea egoista in noi si pentru noi. Este mult folositoare jertfa ingerului pazitor, care fara sa aiba vreo vina in faptele noastre rele, aduce vesti bune si ne ajuta. El realizeaza acest ajutor, ca ceva firesc, ceva propriu lui, ca o revarsare a iubirii lui si a lui Dumnezeu. Cu totul altfel este ajutorul sfantului, el trebuie sa invinga mai intai raul, toata puterea pacatului, care sa-i dea voie sa se desfasoare, apoi, pe linia binelui. Este ceea ce pilduieste Sf. Dimitrie, care a trebuit sa lupte cu un negativ puternic: pozitia lui de inalt dregator in Tesalonic, precum si cu toate placerile si bogatiile pe care le putea avea prin acea functie. Le-a depasit insa pe toate. A infrant negativul vietii lui si s-a ridicat ca un urias al spiritului, la cele mai inalte piscuri ale pozitivului, obtinand prin rugaciunile sale, ajutorul lui Dumnezeu pentru Nestor, ca sa-l biruie pe paganul si puternicul Lie. A reusit sa fie un model, pentru sufletele tuturor celor injunghiati pentru credinta si pentru marturia pe care au dat-o. Daca si noi, privim astfel lucrurile, ne punem intrebarea: “Ce are omul, din toata truda lui?” (Eclesiast 1,3). Este o intrebare in legatura cu viata noastra omeneasca, despre lucrurile care nu inseala si care dau fericirea. Dupa parerea si pretuirea unora, bogatia, marirea, puterea, starea sociala, desfatarile si mofturile capitaliste ar merita sa fie ravnite si cautate. Experienta inteleptului Solomon insa, arata ca toate acestea sunt “goana dupa vant”.Dar, daca cele ce se vad sunt vremelnice si inselatoare, sunt alte valori, “cele ce nu se vad”, care sunt vesnice, despre care Sf. Pavel spune: “Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa rusineze pe cele nebagate in seama ale lumii, si pe cele ce nu sunt, ca sa strice pe cele ce sunt, ca nici un om sa nu se laude inaintea Lui” (I Corinteni 1,27 - 29). Prin trairea in aceste lucruri, care “nu se vad”, care nu apar ca ceva fermacator si atragator inaintea oamenilor, a ajuns Sf. Pavel sa se umple de “plinatatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3,19), de fericire, incat sa nu-l mai poata desparti de El “nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile... si nici o alta faptura” (Romani 8,39-39) Acest chip ne este infatisat si de Sf. Mare Mucenic Dimitrie, care a continuat sa ramana crestin chiar si atunci cand a fost amenintat cu pierderea rangului si a bogatiei. A renuntat la acestea dar n-a renuntat la Dumnezeu, chiar daca l-au asteptat temnita si moartea. Prin pilda sa a aratat crestinatatii adevaratele valori, care ii raman omului, din toata truda lui de o viata.
|