Citat:
În prealabil postat de catalin2
Exista doar doua teorii, evolutionismul si creationismul biblic. Mai exista o teorie ca extraterestrii ar fi adus viata pe pamant, dar si extraterestrii ori au fost creati ori au evoluat, deci tot la una din cele doua teorii intra.
Evolutionismul a aparut in iluminism, oamenii incepusera in vest sa se indeparteze de Dumnezeu si nu mai acceptau Facerea, care era singura explicatie pana atunci. In epoca moderna a aparut tot in vest un amestec intre evolutionism si crestinism, numit evolutionismul teist.
|
Problema cu creationismul este ca este tot o teorie de tip stiintific. Or, facerea omului nu tine numai de domeniul stiintific. Domeniul siintific actioneaza la orizontal, vede lumea ca un sistem inchis, se opreste la partea materiala bruta pe care o considera ca singura cu adevarat existenta. Stiinta are o anume cunoastere asupra universului, insa partiala.
Cum sa descrii cu uneltele stiintei moderne ceva ce s-a petrecut
inainte de cadere, cand universul era cu totul altfel? Caci traditia ortodoxa este unanima in a spune ca cadere alui Adam a antrenat dupa ea si o schimbare a fapturii.
Chiar si timpul (si el creat de Dumnezeu) este un timp cazut. Iar caderea a avut probabil si efecte retroactive asupra creatiei.
Este pur si simplu ceva ce scapa stiintei. Stiinta nu numai ca nu cunoaste alta lume decat cea cazuta, dar nici nu are posibilitatea de a o descrie.
De aceea creationismul este o pseudostiinta, un fel de magar cu doua capete. Amesteca observatia stiintifica cu premise de tip nestiintific.
Un om de stiinta cinstit ar trebui mai degraba sa spuna: din punct de vedere strict material, lucrurile pot fi vazute asa si asa. Si din acest punct de vedere, aparitia vietii poate fi vazuta ca o evolutie, dar nu este neaparat sa fie asa. La fel cum noua ni se pare ca pamantul e plat, daca nu ne ridicam destul de sus ca sa-l vedem.
Eu am doua imagini care ma ajuta:
1) Inchipuiti-va un elefant care merge pe un plan, si lasa urme. Pe urma vin niste fiinte care traiesc in doua dimensiuni si incearca sa faca o teoorie despre aceste urme. Sigur, vor gasi o regularitate si in acest plan, vor face o teorie care va tine, poate, dpdv rational. Dar le va scapa cu totul (daca nu sunt deschis la posibilitatea existentei ceei de a treia dimensiuni) adevarata cauza a urmelor.
Daca acesti cercetatori bidimensionali ar porni totusi de la ideea ca elefantul exista, ar putea face o teorie care sa il includa, dar aceasta teorie nu ar mai fi bidimensionala, deci nu ar mai fi stiintifica. Si i-ar scapa multe lucruri pe care un mistic bidimensional le-ar percepe in alt fel..
2) Inchipuiti-va un om care vrea sa deseneze un cal. La inceput face o schema generala. Pe urma una mai exacta si pe urma una din ce in ce mai detaliata, samd. Pana la urma deseneaza calul perfect, care exista dinainte ca imagine in mintea lui.
Pentru un observator ulterior, care nu a vazut autorul desenelor, aceste desene pot parea ca evolueaza unul din altul. Pate face o teorie coerenta din care sa reiasa asta. El nu are pur si simplu perceptia necesara ca sa isi dea seama ce ii lipseste teoriei lui.
NB Si evolutionismul teist poate intra tot in aceleasi erori de cal-magar, probabil. Nu ma pricep destul.
Cred ca pur si simplu stiinta moderna nu are uneltele necesare pentru a intelege procesul creatiei. Este insa legitim sa incerce in limitele ei sa o descrie.
Sunt numai niste reflexii personale.
Cred ca ar trebui, inainte de a dissuta despre teoria evolutiei, sa stim pe ce teren ne situam si ce anume vrea si poate face stiinta incepand de la Renastere. Poate afla si face unele lucruri, chiar multe, dar la altele pur si simplu nu are acces.