Mãnãstirea tinerilor
de Alina DARIE
manastire_slujba.jpgCREDINTÃ Sute de credincosi au strãbãtut ieri drumul greu si ascuns printre dealurile împãdurite ale Cretestilor, pentru a ajunge la Mãnãstirea Dimtrie Cantemir, despre care se spune cã este „Calea Tinerilor spre Dumnezeu“. Învãluitã într-o legendã tragicã, care vorbeste de un tãnãr nefericit în dragoste, mãnãstirea este consideratã si astãzi un loc al credintei în care se tãmãduiesc cele mai ascunse rãni sufletesti, cele mai triste inimi. Ieri, lãcasul ascuns printre dealurile abrupte a fost scãldat în luminile sutelor de lumânãri aprinse cu sperantã si în cântecele Sfintei Liturghii.
SPERANTÃ Sute de pelerini, din toate colturile zonei s-au îndreptat ieri spre Grumezoaia, la mãnãstire. Ziua Sfântului Dumitru - hram al lãcasului - a adus bucuria unei sãrbãtori asteptate un an întreg. Portile larg deschide au primit fetele bisericesti venite de pretutindeni, oficialitãti, oameni bogati, oameni sãraci si, printre ei, zeci de tineri.... Prezenta lor aratã cã legenda despre Mãnãstirea Dimitrie Cantemir s-a mentinut, iar ei au aflat din timp despre ea. „Oamenii locului spun cã mãnãstirea de la Grumezoaia îi ajutã pe tineri, cel mai mult si mai mult. Rugile celor nestiutori, încã neînvãtati cu durerile vietii, încã fãrã curajul de a întelege lucruri lumesti, sunt ascultate. De departe, în sãrbãtorile religioase vin la mãnãstire credinciosii adevãrati. Tinerii însã sunt cei mai numerosi. Se spune cã demult un tânãr care a vrut sã se omoare din dragoste pentru o femeie ce nu i s-ar fi cuvenit, mergând la lãcas pentru a-si face ruga de pe urmã, ar fi auzit un glas ceresc care i-a spus: n-ai sã intri în mãnãstire pânã ce n-ai sã te lepezi de Satana. Si când a fost sã se lepede, el a intrat si cugetul i s-a luminat dintr-o datã. De aceea se spune cã tinerii care nu si-au gãsit calea încã, aici ar putea-o afla”, povesteste cãlugãrul, Ioan.
manastirea_grumezoaia.jpgArhimandritul Nectarie de la „Sihãstria Putnei“, venit la „Dimitrie Cantemir“
PELERINAJ Mai multi decât de obicei, dar mai putini ca anul trecut, pelerinii au stiut pentru ce vin: „Slujba a fost mai frumoasã ca niciodatã“, susoteau bãtrânele. Preasfintitul Corneliu Bârlãdeanul si Arhimandritul Nectarie de la Mãnãstirea „Sihãstria Putnei“ au fost printre credinciosi si împreunã cu alti 10 preoti au tinut o slujbã impresionantã. Predinca a fost plinã de îndemnuri evlavioase. „Extraordinar cântã acesti preoti. Nu mã asteptam sã vinã si Preasfintitul Corneliu Bârlãdeanul, dar ne bucurãm sã îl vedem. Pe pãrintele Nectarie am avut bucuria sã îl cunoastem personal. E un om imposibil de descris în cuvinte. Venim pentru curãtenia sufletului, pentru cã o facem din vointa inimii. Suntem din Rãducãneni, judetul Iasi, si ajungem la Grumezoaia an de an. Venim cu copiii si ne rugãm. E frumos, e liniste si cu adevãrat mãnãstire”, a spus Emilia Croitoru.
Mihaela s-a rugat pentru a-si vedea copilul care i-a fost furat de acasã
De departe, cea mai tristã poveste de viatã, care s-a vrut a fi tãmãduitã ieri la Grumezoaia, a fost a Mihaelei, o tânãrã de 24 de ani. «Am nãscut un copil fãrã sã fiu mãritatã. Din flori, cum s-ar spune. El însã l-a recunoscut pe bãiat. Pe mine însã nu m-a mai vrut. Venea uneori în sat la noi, la Urlati, sã îi aducã la cel mic dulciuri. Într-o zi, astã varã, pe vremea treieratului de grâu, el a venit si mi-a furat bãiatul. L-a dus departe. Stiu unde este. Am fost acolo si m-au alungat cu pietre. Cred cã voi muri de dorul copilului. Vin zi de zi la mãnãstire, sã mã ajute, pentru cã sper ca Dumnezeu sã se uite si la mine », plânge femeia. Plânge si nu conteneste sã se roage într-un colt.
|