ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, în cartea sa "Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă", ne dă informații prețioase despre monahismul apusean: " Călătorind prin Occident, în anii mei de studii, am avut prilejul să cunosc multe din aceste ordine (monahale catolice n. n.). Cel mai mult m-a impresionat întâlnirea cu așa-zisele ordine contemplative, în care viețuitorii sînt laustrați pe viață, fie bărbați, fie femei. Am vorbit maicilor vizitandine din Chartres (Franța), maicilor carmelite din Assisi (Italia), călugărițelor din Valsainte (Elveția) și multor altora fie prin grile masive de fier, dublate și de perdele, e adevărat, ușor transparente, fie prin ușile închise, și am luat parte la slujbe în biserici în care nu călcase niciodată picior de mirean. Izolare totală, potrivit Regulii respective. În Belgia am vizitat o mănăstire trapistă, Rochefort, în care, în afară de stareț, am vorbit cu ceilalți prin semne. Așa își vorbeau și ei, desigur cu mai multă îndemânare decât mine. Regula interzice cuvintele rostite.
(…) Nu mă pot totuși reține să nu spun că întâlnirea cu aceste stiluri de viață m-a șocat puțin. Mi s-au părut oarecum artificiale, într-o anumită măsură chiar inumane, în sensul cel mai simplu al cuvântului.
(…) Regula devenise scop în sine. Ajunsese la o gimnastică a formelor care, cu cât erau socotite mai bine executate, ca în atletism, cu atât erau mai mântuitoare, când în realitate erau forme goale.
Mântuirea sufletelor ajunsese a fi condiționată doar de respectarea formală și exterioară a rânduielilor cu privire la somn, la slujbe, la mâncare, la îmbrăcăminte, la numărul genuflexiunilor, la ascultare.
Dincolo de acestea, se părea că fuseseră uitate procesele interioare, transformarea inimii, arderea ei în căutarea luminii și a sensurilor. De acestea - s-a zis atunci - nu se mai ocupa nimeni. Conținutul nu mai interesa. Interesa doar Regula. Doar respectarea exactă a capitolelor și articolelor Regulei asigura mântuire.
Cei implicați într-o astfel de viață și-au dat subit seama că, în fapt, Regula nu asigura nimic. Deforma personalitatea și atâta tot. O golea de conținut și de omenie și de Dumnezeu."
Toate cele spuse până acum ne clarifică foarte bine că este cu neputință să existe vreo identitate bisericească acolo unde nu este identitate întru sfințenie și adevăr. Fără dreaptă credință nimeni nu poate să pretindă că este părtaș harului Sfântului Duh coborât la Cincizecime.
Mitropolitul Antonie Blum al Surojului (Patriarhia rusă) în scrisoarea adresată Sanctității Sale Patriarh Alexie II spune următoarele:
"A sosit timpul când trebuie să conștientizăm că Roma dorește exclusiv să nimicească Ortodoxia. Toate întâlnirile teologice interconfesionale și "apropierile" reciproce semnate doar pe hârtii nu ne duc nicăieri. Pentru că dincolo de ele stă dorința fermă a Vaticanului să înghită Biserica Ortodoxă."
În loc de încheiere a acestui articol să cităm cuvintele Sfintei Scripturi:
"Copii, este ceasul de pe urmă, și precum ați auzit că vine antihrist, iar acum mulți antihriști s-au arătat; de aici cunoaștem noi că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri, căci de-ar fi fost de-ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sînt toți de-ai noștri, de aceea au ieșit." (I Ioan 2; 18, 19)
extras din:
http://www.geocities.com/levitki/starea/asmist.htm