[Mihailc]

În prealabil postat de bogdan81

Sigur ca inteles astfel, ca afirmare de sine si egoism, eul e primejdios.
Asta am inteles si eu. Ce nu inteleg este de pe ce pozitie vorbeste Yannaras de renuntarea la eu. De pe pozitia celui care a renuntat deja sau e capabil sa renunte oricand ?
Dar chiar el recunoaste ca el insusi este un amestec de bisericesc si religios, daca intelegem biserica in opozitie cu religia.
Dar noi toti, cei care suntem biserica, ne aflam pe cale. Nu am ajuns la capat.
In fond toti suntem un amestec de bisericesc si religios, daca pot spune asa.
Ce vrea Yannaras? Cu cine se lupta? El stie foarte bine ca toti suntem in aceeasi situatie iar renuntarea la propriul ego este o lupta permanenta, care nu inceteaza niciodata atata vreme cat suntem pe acest pamant. Si asta e valabil pentru toti crestinii.
Sa inteleg atunci ca Yannaras se lupta cu falsii crestini, cu cei care se prefac a trai crestinismul ? Dar la ce bun asemenea lupta? Faptul ca exista oameni care se pretind crestini dar in forul lor interior nu are loc nici o lupta de a renunta la ei insisi, nici o cainta, nici o parere de rau, or fi existand, nu neg.
Dar de ce sa ne legam de ei?
Iar daca se refera la noi toti, fiindca toti suntem un amestec impur de bisericesc si religios, nu inteleg de ce trebuie sa-mi atraga cineva atentia despre un lucru pe care il stiam deja.
Si nu numai ca il stiam, dar il simt pe propria mea piele de cand am mers prima oara la biserica. Anume ca sunt slab si ticalos, si ca nu sunt in stare sa ma jertfesc pe mine insumi pentru aproapele meu.

Cred că trebuie să mai citeşti o dată cartea, fiindcă multe aspecte ţi-au scăpat. Cel mai important este acela că Yannaras nu se luptă cu nimeni, cel mult indică, arată tipologii, forme, ataşamente etc. religioase, toate cu consecinţe grave pentru mărturia şi credibilitatea Bisericii. Pe lângă multe altele, cartea conţine şi adevăratele argumente care dovedesc că ortodoxia este moştenitoarea Bisericii Una, etapele (schiţate) ale îndepărtării catolicismului de această moştenire. Pe astea nu le-ai văzut, numai locurile ce-ţi deranjează orgoliul confesional şi mitologia personală?
Prea ne place nouă ortodocşilor să credem despre noi că suntem bogaţi şi ne-am îmbogăţit şi de nimic nu avem nevoie! Dar, vai, s-ar putea să fim în realitate ticăloşi şi vrednici de plâns, şi săraci şi orbi şi goi!