Catalin, multumesc pentru precizarile legate de teologia post-patristica.
Intr-adevar, se simte in biserica un duh oarecum strain, care incearca sa puna totul la indoiala, sa reevalueze totul, uneori de pe pozitii neclare, ambigue, ca sa nu folosesc termeni mai duri.
Iata, de pilda, sunt acum unii teologi care incearca sa-l scoata si pe Sf. Isaac Sirul nestorian. Sigur ca aceasta e o alta discutie dar acestea nu sunt semne bune.
Pare ca se relativizeaza totul, chiar si in credinta unde lucrurile nu ar trebui sa stea asa.
Dar revenind la cartea lui Yannaras, cred ca nu degeaba parinti athoniti imbunatatiti precum Teoclit Dionisiatul, Paisie Aghioritul, Porfirie si altii au sesizat cu durere instrainarea unor teologi, printre care si Yannaras de viata adevarata a bisericii.
Eu am exprimat doar propria mea parere, care de altfel e una moderata.
Cartea nu are numai vicii, dar per total, cred ca mai mult induce in eroare si zapaceste.
Sunt multe exemple si ar fi prea greu sa le reiau.
Imi amintesc o discutie pe care am avut-o cu tatal meu legata de cartea lui Yannaras.
El nu citise cartea, insa eu am incercat atunci sa iau apararea lui Yannaras zicand ca multi crestini practica mai degraba un soi de formalism superstitios, crezand, asa cum spunea domnul N Priceputu, ca daca dau ceva lui Dumnezeu, primesc la schimb mantuirea, ca un fel de targ ieftin. Tata insa mi-a raspuns ca aceia care gandesc asa nu sunt cu adevarat crestini, si in consecinta nu merita sa pierdem vremea criticandu-i.
Plus ca apare si pericolul ca noi sa ne credem mai buni decat ei, osandindu-i.
De aceea am zis ca lucrarea lui Yannaras se ocupa mai mult de necrestini decat de crestini, deoarece aceia care privesc mantuirea ca pe un troc ieftin, cu siguranta nu se pot numi crestini, chiar daca cu numele sunt.
Pericolul cartii lui Yannaras este ca poate abate atentia credinciosului de rand care se lupta cu propriile patimi si pacate catre judecarea celorlalti sau catre chichite de genul unor canoane mai putin actuale sau invechite, cum e acel canon legat de femeia lauza.
Tatal meu chiar mi-a zis atunci ceva de genul : nu ma intereseaza asemenea lucruri, ci m-ar interesa daca ai gasi o talcuire frumoasa la un pasaj evanghelic, ceva profund, asa cum au scris parintii Staniloae, Galeriu si altii.
Ca nod in papura putem gasi, dar nu cred ca foloseste nimanui.
|