Citat:
Īn prealabil postat de Fani71
Baietii in schimb (din exact acelasi mediu) erau lasati liber sa se poarte cum vor, ieseau cu altii la discoteci, in baruri, pe strada, lipseau noptile de acasa cateodata, si se laudau intre ei si mie (adica, ma provocau, evident) cu aventurile lor sexuale. Acu, nu stiu cat era adevarat din laudele lor, dar oricum, ideea era ca li se parea ca le mareste faima cat de activi erau din punctul asta de vedere.
In schimb, cand vorbeam de casatorie, toti spuneau ca ei acum se distreaza, ca sunt tineri, dar cand o sa se casatoreasca (si toti vroiau, pentru ca sunt din natii la care familia este extrem de importanta), vor neaparat o fata fecioara. Si daca nu e fecioara, nu vor sa auda de ea, chiar daca sa zicem a fost violata, deci nu este vina ei.
|
Cand am postat aici ceva similar cu privire la mentalitatea
unor (subliniez unor) barbati/baieti si am fost acuzat ca scriu mizerii. Eu stiu ca realitatea e plina de astfel de oameni si dumneavoastra confirmati ca se intampla astfel de lucruri si ca sunt destul de dese intamplarile.
De asemenea, in situatii morale spinoase, confesiunea este riscanta... si am dat un exemplu care a suparat pe unii. Nu poti avea incredere in psihologii din mediul tau social sau care te pot expune public (cand zic psiholog, in cazul acesta, folosesc cuvantul pentru a descrie orice persoana la care un om poate merge pentru a cere sfat, suport moral, sprijin emotional o mana intinsa etc.). In mod evident este un risc confesiunea la lider religios musulman dar este si un oarecare risc care are a face cu imaginea publica si injosirea in alte medii religioase (mi-e cam frica sa zic care).
Ma speriasem ca sunt printre putinii de pe acest forum care remarca unele situatii.